Povești de-un an, într-un minut sau mai puțin

Și fu superbaul și anul ista!

Nu este limbajul cu care îmi încep postările de obicei, însă la ceas de sărbătoare mai merge și o schimbare.

Superbowl XLVIII ( a 48-a ediție pentru cei care au uitat latina) a avut loc week-end-ul ce tocmai s-a terminat și vă spun sincer că pentru mine, poate și pentru europeni, este mai puțin important ce se întâmplă pe teren și câți yarzi au câștigat jucătorii și contează mai tare ce se întâmplă în materie de reclame.

Deși au între 30 și 90 de secunde pentru a spune o poveste, cei mai tari Mad Men din industrie creează povești pentru branduri, deopotrivă cu tradiție și tinere, care să transmită esența acestora și să te convingă să le mai fii client și anul ce vine.

De multe ori, nici măcar brandurilor nu le mai dau atenție, dar sunt captivat de capacitatea creativilor de a spune aceste povești senzaționale care ating coarda cea mai sensibilă sau sunt pline de umor.

Găsiți toate secundele de publicitate aici: SEE ALL THE SPOTS FROM SUPER BOWL XLVIII, dar dacă aveți doar câteva minute la dispoziție, vă invit să urmăriți o listă mai scurtă pe care am alcătuit-o într-o ordine absolut întâmplătoare, bazându-mă doar pe preferința mea personală, argumentată într-o singură frază.

Bob Dylan omagiază Detroitul
Îmi place pentru că Bob Dylan are un discurs fantastic despre ce înseamnă pasiunea lucrului bine făcut și despre ce înseamnă să fii american.

Cățel + Cal + Let her go

Îmi place pentru că împărtășește povestea de prietenie dintre două animale de la fermă și toate acestea se întâmplă pe (noua mea melodie preferată) Let her go de la Passenger.

Leonard Hofstader

Îmi place pentru că este în stilul geeky al The Big Bang Theory.

Spațiu pătrat

Îmi place pentru că au dreptate: un internet mai bun începe cu fiecare dintre noi

Pilula albastră sau pilula roșie?

Îmi place pentru că Matrix este unul dintre primele filme cu care mi-am început viața cinematografică și Morpheus este la fel de șmecher și în 2014.

Băieții răi se nasc în Marea Britanie

Îmi place pentru că băieții răi ai lor sunt mult mai reci, mai eleganți și mai inteligenți decât ai noștri.

De ce ai lor sunt mai buni ca ai noștri

A trecut ceva vreme de la ultimul discurs al lui Obama pe care l-am ascultat.

Văzusem, zilele trecute, pe net că Președintele SUA a ținut prezentarea anuală State of The Union, car e poate fi tradusă în română ca o Stare a națiunii, adică un raport a ceea ce s-a întâmplat în anul precedent și ce se va face în următoarele 365 de zile.

Recunosc, este primul discurs SoTU pe care îl ascult complet și am fost pur și simplu impresionat de calitatea oratorică pe care Barack Obama o afișează încă o dată.

Dați-mi voie să facă o analogie cât se poate minimalistă între al lor, Barack Obama și al nostru, Traian Băsescu și să luăm în considerare doar un aspect: amândoi au avut o țară sub control timp de două mandate.

Nu voi face o analiză politică complexă, dar vreau să subliniez câteva diferențe, mai ales la nivel al discursului între cei doi șefi de stat:

• Obama, a avut o primă campanie memorabilă, Yes We Can, Băsescu a avut un text sec „Băsescu pentru România”, care vorbea despre el, nu despre toți românii și nici măcar nu era un îndemn la acțiune pentru ei - pentru că nu-mi aduceam aminte tema campaniei, am căutat pe Google și pe prima pagină apăreau deja cuvinte precum „bani negri de campanie”, pe când la căutarea similară pentru Obama sunt studii de caz și ce poți învăța din asemenea PR
• Băsescu nu are pic de carismă, dar nici nu a încercat să o compeseze, după două mandate încă transmite dispreț și lipsă de interes pentru țară
• Obama, om carismatic, a făcut publicul să aplaude și să se ridice în picioare, în medie, o dată la 20 de minute într-o oră; de câte ori a reușit Băsescu treaba asta?
• tot Obama se pune în pantofii cetățeanului de rând, se leagă emoțional de exemple simple și se află pe aceeași treaptă ierarhică cu ceătățenii SUA, pe când Băsescu ratează de fiecare să vorbească despre românii ca fiind membrii echipei sale
• Băsescu a coborât de fiecare dată standardele și s-a coborât la nivelul de cancan al celor care-l provocau, în loc să dea dovadă de diplomație și tact
• același El Presidente al anului, și-a luat o bună parte din presă de partea lui prin mijloace politice și a dus o bătălie dură și neetică cu cei care scriau împotriva lui
• Obama, alege să marcheze întotdeauna că vor exista două tabere pentru orice problemă, însă invită de fiecare dată la respectarea alegerilor celorlalți
• ultima mea observație este:
• Obama - noi, noi, noi
• Băsescu - eu, eu, eu

Vă invit și pe voi să urmăriți discursul lui Obama. Durează o oră, dar merită. Chiar dacă nu veți viziona clipul, lăsați-l într-un tab, pe fundal, în timp ce vă rezolvați alte lucruri.

Haideți să mergem la vot în 2014 și să ne lăsăm inspirați de ce se întâmplă în afara spațiului Carpato-Danubiano-Pontic pentru a vota mai bine!

14 promisiuni pentru 2014

An de an, luna ianuarie reprezintă pentru fiecare, câte ceva din sau toate la un loc: vacanță, perioadă de meditație, pauză, timp pentru sine și setare de obiective pentru noul an etc.

Eu am ales să am o primă lună a anului liniștită, să lucrez moderat și să mai fac lucruri pentru mine, printre care se numără și revenirea pe blog.

Am citit câteva articole care recomandau să-ți faci publice obiectivele de început de an pentru a fi sigur că le vei respecta, având în vedere că ți-ai asumat în fața tuturor lista respectivă.

Mai puțin pentru asumare și mai mult pentru inspirația voastră, am decis să împărtășesc 14 promisiuni pe care vreau să le respect de-a lungul anului acestuia.

Lista mea arată așa:

1. Vreau să devin fit până la jumătatea anului
2. Vreau să mănânc în continuare preponderent vegetarian (90% - legume, fructe, semințe, 10% - orice altceva)
3. Vreau să câștig 1.000.000 €
4. Vreau să pornesc un proiect tip HUB în Buzău
5. Vreau să dezvolt o echipă JCI Buzău de 50 de oameni
6. Vreau să livrez cel puțin un training pe lună
7. Vreau să îmbunătățesc prin design/branding companii din România
8. Vreau să alerg un maraton
9. Vreau să scriu o carte
10. Vreau să mă înscriu la un master de Design Industrial
11. Vreau să încep un start-up de succes în Buzău
12. Vreau să meditez 5 minute în fiecare zi
13. Vreau să citesc o carte pe săptămână
14. Vreau să ajut oamenii într-o situație precară să-și depășească condiția

Lista poate continua, pe măsură ce scriam, mai îmi veneau idei despre ce aș vrea să fac, însă le voi lua pe rând pe acestea și vom vedea dacă voi ajunge să creez un efect de domino care, prin rezolvarea primelor 14 provocări, să ducă la alte îmbunătățiri adiacente.

Știu că unele dintre aceste promisiuni pot părea imposibile, dar istoria ne dovește că alții au reușit să le facă, așa că doar cine nu va încerca, nu va greși.

Voi încerca, și vreau să reușesc pentru sunt sigur că anul 2014 este anul meu și vreau să-l trăiesc pe măsură.

Cred că succesul va veni din a-i servi pe cei din jurul meu să-și îndeplinească visele lor, însă pentru asta eu trebuie să fiu primul care „practică ce predică”.

Așadar, vă rog să mă trageți la răspundere pe parcursul anului, să mă urecheați la finalul anului dacă nu am reușit și să mă ajutați încă de mâine să fac ce mi-am propus.

Până la următorul articol de pe blog, să nu ne stresăm ;)

13 lecții din 2013

Scriu abia acum o recenzie a anului trecut pentru că am vrut să treacă și o parte din 2014 ca să-mi pot face o impresie despre ce va veni și ca să pot evalua începutul de an cu cel precedent.

M-am gândit să adun 13 învățăminte pe care le-am acumulat anul trecut și care merită să fie împărtășite pentru a te ajuta să nu mai faci aceleași greșeli sau pentru a veni în sprijinul tău dacă ești deja pe o cale mai bună.

1. Numărul 13 are ghinionul sau norocul pe care tu i-l dai
Din fericire pentru mine,  10+3 a reprezentat contexte favorabile: aniversarea relației mele, terminarea facultății, numărul apartamentului este 130 etc.
Ideea este că orice număr (sau cuvânt) are însemnătatea pe care tu alegi să o atașezi acestuia.

2. Dacă vrei, poți îmbunătăți lumea
Știu că s-a împământenit vorba „a schimba lumea”, dar trebuie să precizezi de fiecare dată „schimbare pozitivă” ca să fii sigur că asta vrei să transmiți (și Hitler a schimbat lumea, așa-i?), așadar aleg verbul „a îmbunătăți” pentru vorbi despre schimbare. Nu am creat o revoluție (încă), dar încet-încet, de mai bine de 5 ani, contribui la îmbunătățirea microuniversului buzoian. De multe ori, a îmbunătăți lumea trebuie să fie ceva măreșț, însă alături de oamenii minunați din JCI Buzău, am pus câte o cărămidă, mai mică ce-i drept la fundația unor tineri care în viitor vor ajunge lideri.

3. Karma există
Recunosc, informațiile mele despre karma se limitează la „Karma’s a bitch” și câteva discuții cu apropiații despre asta, dar m-am prins că Universul are grijă să echilibreze lucrurile bune sau rele pe care le face cu întâmplări corespunzătoare la adresa ta.

4. Ce nu-ți notezi, dispare
Indiferent că ești „smartfonizat” sau umbli cu o agendă și un pix după tine, tot ce-ți trece prin cap și poate contribui lumii în care trăim va fi doar o idee greu de adus aminte dacă nu ajunge să fie notată undeva. Mi se întâmplă să mă trăznească tot felul de idei (branduri sau produse noi, acțiuni/lucruri de îmbunătățit etc.) și sunt conștient că indiferent de momentul când vor fi puse în practică, trebuie să le păstrez și de-asta o agendă de buzunar și un pix sunt mereu în apropiere.

5. Ce gândești, trăiești
De câte ori s-a întâmplat să te trezești dimineața și să te lovești la degetul mic de la picior și să consideri că toată ziua va merge prost și așa a fost?
De câte ori s-a întâmplat să te trezești zâmbind și să fii sigur că așa o vei ține toată ziua, iar asta s-a și întâmplat?
Oricum ar fi, ai avut dreptate în ambele cazuri. Felul în care îți vei închipui că se va desfășura ziua ta va fi exact ce vei trăi.
Suntem ființe care lucrează pe baza unor programe inconștiente, însă ține de noi să facem alegeri în fiecare dimineață care să ne îmbunătățească.

6. Muzica este cea mai ieftină terapie și cel mai bun prieten al tău
Te simți fără vlagă? Sau ai prea multă energie?
Alege melodii care să-ți îmbunătățească starea sau să ți-o susțină, ascultă versurile cu atenție și caută să descoperi ceva într-o piesă pe care poate o vei asculta pentru a suta oară.
„Don’t worry, be happy”, da?

7. Educația este ușa, designul este cheia succesului 
Hai să ne imagineăm o ușă!
Sunt sigur că mintea ta va genera un rezultat diferit de al meu.
Și este normal. Toți suntem diferiți și avem o altă experiență decât ceilalți, astfel încât este posibil ca ușa ta să fie din lemn, iar a mea din metal, a ta maro, iar a mea gri.
Educația (suma tuturor experiențelor de învățare) este exact această ușă pe care ne-o construim de-a lungul anilor și pe care o folosim pentru a păși în afara zonei de confort.
Designul este cheia pentru că înseamnă suma alegerilor pe care le facem - orice proiect al unui serviciu sau produs este rezultatul a ceea ce designerul a ales să pună sau să excludă în acel produs sau serviciu.
Așadar, teoria (educația) pusă în aplicare (designul) într-un fel sau altul va determina nivelul de succes pe care fiecare dintre noi îl va atinge.

8. Mai puțin este cu adevărat mai mult
Hai să ne mai imaginăm ceva: ți-a luat foc spațiul în care locuiești (camera ta, apartamentul tău/casa ta - spațiul tău personal)!
Cât de greu îți va fi să salvezi 10 lucruri? Dar, 500 de lucruri?
Știu că nu vei alerga să-ți salvezi gelul de duș, dar în ceea ce privește lucrurile esențiale de care ai nevoie, ai suficiente dacă pot încăpea într-un ghiozdan.
Cu cât avem mai multe lucrurile pe care trebuie să le îngrijim și să le plimbăm de colo-colo când ștergem praful cu atât vom fi mai împovărați și nu vom putea să ne dedicăm timp unor experiențe cu adevărat frumoase.

9. Orice succes are la bază o comunicare eficientă
Indiferent dacă vorbim de relația cu cei apropiați, de locul de muncă sau de următorul proiect de voluntariat, reușita acestora se găsește în a transmite clar mesajul pe care ni-l dorim, prim mediul potrivit și cu cât mai puțin zgomot.
Faptul că Obama a reușit să ajungă Președintele SUA sau că Băsescu jignește jurnaliști de la anumite televiziuni, sunt rezultate ale nivelului de comunicare, mai ales intrapersonal, cât și interpersonal.

10. Oamenii se schimbă
Într-adevăr, un clișeu american spune că „poți scoate o fată din ghetou, dar ghetoul din fată,nu”, iar alta mioritcă spune „lupul își schimbă părul, dar năravul, ba”.
Însă, dacă le dai oamenilor șansa să demonstreze și crezi cu adevărat în ei că pot deveni mai buni, sunt șanse foarte mari să vezi niște schimbări impresionante și de durată.

11. Acționează, greșește, învață, îmbunătățește, reia
Știu că nu este o lecție a mea și sigur o găsim în vreo poză cu citate pe facebook, dar așa este.
În loc să trăiești în nesiguranță și „ce s-ar întâmpla dacă...”, alege să faci pasul, oricare ar fi el și să vezi ce consecințe apar.
Copiii fac asta cu orice, se lovesc, se prind că nu le place și a doua oară știu ce trebuie să evite. Noi am devenit adulți și calculăm ore întregi înainte de a acționa.

12. Ne trebuie și artă
Deși sunt designer și de multe ori mă întreb de ce în țara noastră avem mai mulți artiști decât designeri veritabili - nelămurirea mea se bazează pe faptul că avem de rezolvat probleme de bază (asta fac designerii) înainte de a căuta să ne înconjurăm de frumos (asta fac artiștii).
Dar, cu toate astea, o cultură estetică decentă ne va permite să apreciem ce înalță cu adevărat simțurile și spiritul, să discernem arta de kitsch și să ajungem să ne bucurăm de mediul pe care îl creează ceilalți.

13. Totul curge, nu există început sau sfârșit
Poate doar în științele exacte și în trafic avem un STOP și un START, însă în viață, chiar dinainte să te naști, există o energie a Universului care a conspirat la „coincidența” vinovată de nașterea ta.
Nimic nu stă locului în acest Cosmos care încă nu a fost descoperit complet, și înainte de Big Bang a existat o vibrație și cu siguranță după ce va fi dispărut această lume va exista o altă.
Secretul constă în a găsi pârghiile prin care să controlezi acest flux de energie și să-l direcționezi în favoarea ta și a celor din jurul tău.

Și pentru că am încheiat într-o notă legată de natură și Univers, vă las cadou un ultim interviu cu marele matematician Benoit Mandlebrot, în care acesta vorbește despre tiparele ascunse ale lumii înconjurătoare.

Deszăpezirea caracterului

Atunci nu aflai de pe social media că s-ar putea să rămâi blocat în casă (sursa: facebook)

Bună seara, cititori, blog și 2014!

Recunosc, îmi doream să încep noul an în blogosferă cu un alt articol (este încă în lucru), dar întâmplarea din seara asta m-a făcut să-mi iau tastele sub degete și să vă povestesc.

Sâmbătă seara, ~ 18:00, prima zi cu ninsoare a iernii 2103-2014, București
Am văzut ce se întâmpla afara încă de dimineață, ningea fără oprire și am decis că atunci când se va mai domoli „furia albă” să ies pentru a curăța poteca din fața blocului.

Jumătatea mea a dorit să mă acompanieze și m-a rugat să curăț întâi în jurul mașinii pentru că mâine trebuie să poată ieși. Am dat curs invitației și am coborât amândoi.

Deși eram înarmați doar cu o mătură și un făraș, lopata nu mai aveam pentru că s-a rupt iarna trecută, m-am apucat de treabă și am realizat că dura o vreme dacă nu îmbunătățesc uneltele de lucru.

M-am după bloc, unde există un garaj și am bănuit că voi avea o șansă să găsesc o lopată acolo pentru că văzusem pe geam, ceva mai devreme, doi vecini care curățau strada.

M-am întors cu o lopată și cu optimism că în maxim o oră rezolv provocarea.

După ce am curățat o parte și am avut grijă să dau zăpadă într-o grădiniță din imediata apropiere, am ales să folosesc tomberonul scării pentru că îmi era mult mai aproape. L-am mutat ca să am spor și am continuat deszăpezirea.

5 lopeți de zăpadă să fi aruncat și aud „Auzi! Auzi!”, m-am oprit și am căutat sursa: un vecin care țipa de la geam. Mi-am dat seama după voce că era bărbat și cam atât. Se lăsase seara și îl camufla un copac.

„Nu mai arunca zăpada în tomberon că nu-l mai iau ăștia! Aruncă și tu în grădină!”, continuă el când a văzut că l-am dibuit.

I-am spus că îmi este mai aproape și că sunt doar câteva lopeți. El a continuat să vocifereze și a culminat cu un „Acum cobor la tine!”

Eu mi-am schimbat zona de lucru, fără să mai arunc în tomberon și eram convins că nu o să apară.

Surpriză: a venit respectivul.

S-a apropiat de mine, mi-a mai explicat o dată cum stă treaba cu tomberonul și cum nu va fi luat dă „ăia” dacă vor vedea zăpadă în el.

I-am spus că sunt obligați prin lege să-l ia, încă o dată că îmi era mai aproape și că mai bine m-ar ajuta.

M-a întrebat și de cât timp stau în bloc și l-am întrebat dacă are vreo relevanță. Tot eu l-am mai întrebat de cât timp stă el:„... de 25 de ani”. I-am spus că dacă într-adevăr era deranjat de situația gunoiului neluat putea să sune măcar o dată pe an la REBU și 25 de apeluri, cineva trebuia să-i respecte cererea.

Am închis capacul tomberonului ca să se liniștească și ca să-i dovedesc intenția mea de a nu mai depozita zăpadă acolo

Nu am reținut ce-a mai spus, dar a existat și un „Nu mă supară, că nu știi de unde ți-o iei!”, moment în care i-am spus: „Sun la Poliție!”, a mai pălăvrăgit un pic și am pus mâna pe telefon formând 112.

În momentul în care am dus telefonul la ureche, s-a blocat și s-a prins că vorbesc serios.
Și-a luat temperamentul și a plecat.

Eu am terminat de curățat spațiul vizat, iubita mea a mai făcut naveta mașină-exterior, pornind-o între timp pentru a fi sigură că nu sunt probleme de la frig, am curățat și o parte din poteca blocului și apoi, am returnat lopata cu mulțumirile de rigoare.

Lecția serii

• vrei să faci o faptă bună și cu siguranță se va găsi cel puțin un conațional nemulțumit
• tomberonul era al lui; înțeleg să fi ieșit la mine dacă îi aruncam zăpadă pe mașină sau undeva unde chiar era proprietatea lui, însă el deranjat de niște zăpadă în tomberonul scării
• cel mai probabil, masculii de acest gen își pot impresiona femelele doar prin forță fizică și îndepărtarea unei (pseudo)amenințări
• este trist că după 2000 de ani, noi, Românii, sărim să încurcăm înainte să ajutăm
• partea bună este că de la zarva făcută de noi doi au mai ieșit vreo 3 vecini care au început să dea zăpada - bănuiesc acest lucru pentru că au suferit de presiunea socială: faptul că exista deja un model, un precedent i-a făcut să acționeze (de citit: aici și aici)
• mai avem foarte mult până se merităm să statutul de europeni, dar sunt optimist că suntem pe calea cea bună
• cei mai mulți români vor acționa (indiferent despre ce vorbim) doar atunci când vor vedea modele lângă ei, la blocuri și la case, nu la conferințe, ședințe și întâlniri.

Dacă nu mai auziți de mine sau voi scrie mai greu pentru că am un ochi vânăt sau un deget rupt să știți că aici ați citit prima dată o prezicere din viitor.

Îmi doresc să cred că pot parafraza vorba celor de Radio Guerrila și să spun că „cititorii mei sunt mai inteligenți decât ai lor” și să vă invit să faceți bine, să ajutați comunitatea și să schimbați lumea, chiar dacă, toate astea, presupun un risc în România.

ARD: 3 abilități pe care orice lider le posedă

„Toți liderii citesc, dar nu toți cititorii sunt lideri” este un citat pe care l-am redescoperit zilele acestea și m-a inspirat să scriu câte ceva despre ce înseamnă a fi lider.

Am realizat că un lider eficient/bun/inspirațional/motivațional (sau orice atribut pozitiv) este cel care știe să se conducă foarte bine pe sine, înainte de orice altceva, iar pentru a putea face asta trebuie să se cunoască cu adevărat.

Cele trei abilități pe care le-am descoperit în ecuația oamenilor pe care îi consider lideri, de la cei mai cunoscuți CEO la oameni simpli, sunt: Ascultarea, Responsabilitatea și Dezvoltarea.

Ascultarea
Trăim într-o lume suprasaturată de informații, suntem bombardați cu reclame pe toate canalele și suntem conectați la un smartphone mai ceva decât eram la cordonul ombilical. Ieșim în oraș, dorim să ne vedem cu prietenii, dar odată la 10 minute vedem ce s-a întâmplat cu rețeaua socială digitală și ajungem să-i evităm pe cei care sunt imediat lângă noi și ne interesăm mai mult de cei care sunt la kilometri depărtare.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a asculta, trebuie să ajungem în stare propice acestei acțiuni: trebuie să fim prezenți. Trebuie să ne dorim să fim, să ne dorim să dedicăm o oră din viața noastră altcuiva, trebuie să ne gândim doar la experiența prezentă și trebuie să renunțăm la oricare alt gând.

Tocmai pentru că asculți cu adevărat pe cineva poți veni cu sfaturi și ajutor la problemele pe care persoana sau grupul respectiv le are.

Un exemplu simplu: Roșia Montana.

Cei care ascultă ar trebui să fie liderii (conducerea țării), iar cei care vorbesc sunt oamenii din stradă. Din păcate liderii nu sunt într-o stare prezentă, luați împreună sunt o masă eterogenă de interese, fără o direcție comună și cu dorința de îmbogățire, indiferent de onestitatea procesului, iar cetățenii care au tot dreptul să vorbească, din păcate nu au și dreptul să fie ascultați, poate îl vom avea la următoarea revizuire a Constituției, continuă să-și susțină nemulțumirile, însă nimeni nu încearcă să remedieze conflictul. Deopotrivă, cred că și RMGC trebuie să fie ascultat, iar liderii noștri să ia o decizie care va servi în cea mai bună formă, interesul țării.

Revenind la planul mai apropiat, fiecare dintre noi trebuie să practice ascultarea sinelui. Fii atent și conștientizează primul gând care îți vine în minte sau prima senzație pe care o ai atunci când faci ceva, asta este de fapt ce îți transmite experiența respectivă, asta trebuie să asculți.

Responsabilitatea
În A bug's life este o replică genială chiar la început: „Prima regulă a leadershipului: fii responsabil. Tu ești de vină pentru tot ce se întâmplă.”.

Nici că putea fi redusă mai bine de atât această idee.

A fi responsabil, înseamnă, ca după ce (te) asculți să îți asumi ce simți și ce gândești, iar atunci când vei acționa într-o direcție sau alta și vor apărea niște consecințe, trebuie, cu atât mai mult, să ți le asumi și pe acestea.

Revenim la studiul de caz, Roșia Montana: este greu să pui în aceeași propoziție „responstabilitate” și „conducerea României”, chiar și după 20 de ani, ceea ar trebui să ne pună pe gânduri dacă avem sau nu lideri în fruntea țării.

Fiecare politician implicat în povestea asta, de la Băsescu la unii de care auzi pentru prima dată, are grijă să paseze vina în curtea celuilalt, sunt precum niște copii mici care se arată cu degetul atunci când s-a spart vaza mamei.

Dacă într-adevăr erau lideri și acționau în consecință, ar fi fost primii care să-și asume influența acțiunilor lor, pozitivă sau negativă și ar fi încercat să vină cu soluții mai bune, dar tot ce se întâmplă este un război al declarațiilor și o pierdere de timp pentru toate părțile implicate.

Un alt exemplu care-mi vine în minte este din timpul facultății când mă distram copios la explicațiile date de unii colegi atunci când erau prinși că au copiat sau când erau ascultați. În oricare din cazuri se inventau scuze și se căutau orice alte surse externă, nu se putea recunoaște sincer faptul că a greșit și că va îndrepta pe viitor. (Aici mai putem vorbi și despre teama de a greși pe care sistemul educațional de stat o hrănește prin metodele sale, însă într-un articol separat voi comenta subiectul în detaliu)

Cum devii mai responsabil? Simplu: orice s-ar întâmpla, îți asumi. Trebuie să-ți păstrezi limitele și să lași loc hazardului, însă pentru acțiunile și alegerile tale directe tu ești responsabil.

Dezvoltarea
Voi începe discuția despre abilitatea asta revenind la citatul cu care am deschis articolul. A citi sau a face orice altceva care contribuie la dezvoltarea ta personală (participări la conferințe, traininguri, practicarea unui sport, învățarea pe tot parcursul vieții etc.) este esența unui lider bun.

Cum poți conduce propria ta persoană sau un oricare grup dacă nu îți cunoști trecutul, dacă nu ești ancorat în realitate și nu poți concepe o viziune pentru anii ce vor veni?

Toate lucrurile astea le poți face dacă te instruiești continuu, cauți să fii expert într-un domeniu, dar îți lărgești cultura generală cu fiecare ocazie și atunci când te vei confrunta o problemă nouă vei avea un repertoriu mult mai vast din care să alegi posibile soluții.

Să aplicăm teoria pe Roșia Montana: să considerăm România chiar liderul în cauză care trebuie, inevitabil să se dezvolte.

Avem suficiente informații despre cum s-au întâmplat lucrurile în trecut? Știm exact care este situația noastră prezentă și am analizat cu adevărat necesitatea exploatărilor? Ne-am calculat corect ce se va întâmpla dacă începem exploatarea și vom putea face față poluării?

Noi, România, nu cred că putem da niște răspunsuri clar și obiective la întrebările de mai sus, dar dacă ne uităm peste granițe, în situații similare, unii au reușit să facă asta.

Așadar, în cee ce privește abilitatea de dezvoltare a României, liderii noștri au niște ochelari de cal și o minte cât nuca pentru că nu pot pune țara asta (și au trecut mai bine de 20 de ani) pe o traiectorie care să-i asigure sustenabilitate.

---

Tot ce-mi rămâne de făcut este să vă invit să căutați în interiorul vostru, al fiecăruia, ARD-ul personal și să deveniți conducătorii propriului destin ca mai apoi să văd pe listele electorale și să pun, cu zâmbetul pe față, ștampila pe voi, iar eu plănuies să ARD în fiecare zi, timp și energie, pentru a fi un lider mai bun.

O vizită în New York

Fie vreme bună, fie vreme rea,
Tot ajung la New York cândva.

Astea sunt versurile cu care mă motivez să vizitez Marele Măr, dar până atunci mai descopăr lucruri interesante despre capitala mondială a creativității.

Până când voi veni cu poze și clipuri personale din New York, vă las să vă bucurați de viziunea unei drone asupra orașului.

O luni mai bună

Dragii mei cititori feroce,

Am avut o săptămână ocupată, petrecută mai mult pe drum, timp în care m-am dedicat cititului și de-asta a trecut fără vreo apariție blogosferică.

Săptămâna asta a început foarte bine și simt că va fi din ce în ce mai bine pentru o bună bucată de timp.

Așadar, mă voi revanșa și voi publica ce-am mai trăit și ce-am mai învățat din săptămâna care a trecut și pe listă sunt:

• religie vs. cunoaștere
• un nou sezon de vorbitul în public
• seara BOSI
• training de week-end

Țineți aproape și veți primi bunătăți care să contribuie la dezvoltarea voastră personală și surse de inspirație despre cum putem contribui fiecare la o lume mai bună.

Bonus: 30 de secunde care explică sensul fundamental al designului

21 septembrie - Peace One Day

Sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Peace_one_day_logo.jpg

Astăzi este Ziua Păcii, un eveniment care nu pare să însemne foare mult pentru români și care, din păcate, va trece neobservat.

România, un caz fericit, pentru care multe probleme de la baza piramidei nevoilor a lui Maslow au fost rezolvate, nu are de ce să-și bată capul cu pacea, asta cel puțin la nivel local, direct.

La nivel politic, ar trebui să ne aducem aminte că avem români trimiși în iad, uneori la propriu, care trebuie să apere interesele unor state puternice pentru că noi suntem parteneri în diferite organizații și alianțe.

Românii noștri duc războaie pe teritorii ostile și suferă din cauza lăcomiei altora, iar pentru ei, timp de câteva luni sau ani, cât durează misiunile, nu există pace.

Ei sunt cei pentru care noi ar trebui să celebrăm pacea și să le oferim măcar 24 de ore de răgăz, o perioadă în care gloanțele să nu mai treacă razant pe lângă capul lor și blindatele să nu mai fie expuse atacurilor cu lansatoare de rachete sau mine îngropate în pământ.

Planul lui Jeremy Gilley și al echipei Peace One Day este de a aduce oamenii împreună pentru măcar o zi, o zi în care să poată fi trimise ajutoare și să poată fi salvate victime nevinovate.

Vă propun să gândim global, să ne depășim limitele confortabile și să înțelegem că trăim într-o lume în care, după 2000 de ani, încă mai există conflicte armate și oamenii nu pot ajunge la înțelegeri amiabile care să aibă comerțul etic la bază.

Mai jos veți găsi câteva linkuri către Peace One Day, surse de informare și livestreamul de pe YouTube.

Să facem pace pentru o zi!

Peace One Day / POD wiki / International Day of Peace wiki / facebook

Bonus: TEDtalk-ul lui Jeremy Gilley

Guran TV

Pe la ora asta, acum niște luni bune, așteptam să înceapă În gura presei pe Antena3 Live și eram curios ce glume voi mai auzi sau ce va mai păți laptopul din dotare.

Acum îl (re)descopăr pe Moise Guran care face emisiuni despre români, pentru români și cu români.

Fără glume sau laptopuri, dar cu mult pragmatism.

Sper să fie pe bune, nu doar o propulsare contextuală a acestor zile și poate, cândva, Guran TV va fi un post pentru care să merite să-mi iau televizor și să-mi pun cablu.

http://www.tvrplus.ro/editie-clubul-celor-care-muncesc-in-romania-130176

PS: Sper să aibă cândva parte și de o televiziune națională pe măsură, una ale cărei conținut video să-l pot embed-ui.

PPS: Coloana sonoră este un sample Iris

moKEA

powered by Fotopedia

Astăzi am avut parte de o dovadă că România are șanse de recuperare și că este pe calea cea dreaptă.

Există destui critici neavizați ai capitalismului, unii mai apar și pe la protestele recente, alții doar prestează sistematic prin diferite medii românești.

Dar cum se leagă mâncarea gratuită de la IKEA cu criticii capitalismului?

Să o luăm pas cu pas. 

Pentru că a mea domnișoară a plecat în grabă spre serviciu și-a uitat portofelul, iar freelancerul familiei a fost nevoit să facă un detur de la birou său către biroul ei și astfel am ajuns să luăm prânzul la IKEA. 

Nimic special până aici.

După ce ne alegem bunătățile suedeze, ne îndreptăm spre casă și observăm ceva forfotă pentru că se părea că nu ar merge casele și nu se pot face încasări. Am așteptat cuminți și am descoperit că intuisem bine, iar tot ce-am primit a fost „Astăzi mâncați gratis la IKEA!” discert și câteva secunde reținere pentru a trece pe un caiet cumpărăturile făcute de noi. De altfel, nu am fost singurii norocoși și restul au primit același tratament.

Într-o societate modernă, pentru faptul că vânzătorul are probleme cu casele (am tras cu ochiul și era o eroare de Windows deasupra celorlalte ferestre, deci o nouă lecție a zilei: IT-ul IKEA trebuie să se orienteze către alte platforme), clientul nu trebuie să sufere.

Oamenii civilizați apreciază valoarea timpului, indiferent de ce parte a comerțului se află. (Excepție făcând o companie din Redmond, dar nu intrăm în detalii ;)).

Am zâmbit frumos, ne-am așezat la masă și ne-am bucurat de o marți fără ceasuri rele.

Înainte să tragem o concluzie să clarific legătura propusă la început: toți angajații firmelor din România trec printr-un proces serios de training care să le ofere o înțelegere mai bună asupra culturii organizaționale și a ceea ce are el exact de făcut într-un angrenaj de muncă, oricât de mic sau mare.

Faptul că avem români mai deschiși la minte este pentru că au trecut prin astfel de experiențe și vor putea aplica în viața cotidiană lecțiile pe care le-au descoperit la serviciu.

Sunt sigur că omul care ne-a urat „Poftă bună!” pe banii IKEA are aceleași valori ca un coleg din IKEA Austria, Franța sau de la mama lor, Suedia, adică va ști că timpul înseamnă bani și pentru a-și păstra reputația curată, el va suferi dacă el cauzează problemele, respectiv compania.

Așadar, dragi anti-capitaliști, puneți mâna și munciți, apreciați banul cinstit și profesionalismul celor care fac ceva pentru a-și finanța visele.

Iar la finalul zilei, IKEA s-a ales cu un post gratuit pe Un blog, eu cu o masă la fel de gratuită și să sperăm că cititorii s-au ales cu o lecție de excelență în serviciul cu clienții.

Eroul necunoscut

Astăzi am avut cea mai intensă zi din ultimii ani.

Ieri seară mi-am făcut agenda zilei de luni, voiam să fiu sigur că încadrez tot în cele 12 ore mai active din cele 24 și că voi accepta toate oportunitățile.

Am rămas în orașul natal pentru a-mi rezolva niște acte și pentru a întâlni câțiva oameni care pot contribui la schimbarea pozitivă adusă de JCI Buzău.

Nu mi-am respectat agenda, să mă trezesc la 06:00 și să am parte de o alergare lejeră, m-am trezit abia pe la 9 și am plecat grăbit să termin întâlnirile de grad zero cu administrația locală, ca apoi să mă pot relaxa la un suc cu persoanele de pe lista mea.

Surprinzător, doamnele și domnii din „sistem” au răspuns afirmativ zâmbetului meu și cât ai zice „CNP” am rezolvat toate cele și mi-am putut vedea în continuare de treburi.

Am reușit să mă văd cu 4 colegi de JCI și am mai dezbătut viitorul. Ne-am dat seama că avem o misiune nobilă de a duce la bun sfârșit planul de acțiune și am înțeles că vom avea multe provocări, dar le vom face față pentru că suntem o echipă solidă.

Într-un final, din lista mea de discuții cu potențiali membri sau parteneri nu am reușit să abordez pe nimeni, însă discuțiile cu Jaycee buzoieni au meritat.

Am avut plăcerea să mă întâlnesc cu cel mai nou antreprenor local care a deschis o clătitărie unică în Buzău și care ascunde printre ingredientele delicioase cărți de afaceri, branding și dezvoltare personală, pe care le citește când ia o pauză de la a servi bunătăți trecătorilor dornici de un desert, dulce sau sărat, pentru că are de toate. Ba chiar, „o clătită în loc de sandwich”, mi-a spus Marius când am vorbit de gustările luate în oraș.

A fost o întâlnire care mi-a dat speranță și mi-a aprins mai puternic dorința de a începe o afacere în Buzău.

Revin la ai mei pentru un prânz târziu, le ofer câte o clătită și le povestesc ce-am făcut încă de dimineață. Luăm masa în familie-1 pentru că a mea jumătate a revenit la București de duminică.

Îmi pun lucrurile în ghiozdan, mai iau și „ceva de acasă” pentru știm cu toții cum sunt mamele și mă îndrept spre gară pentru a lua trenul către Capitală.

Credeam că ziua mea s-a terminat, că pot sta liniștit și să scriu câteva mailuri pe timpul călătoriei către oameni cărora cred că le pot oferi serviciile mele, pentru că în calitatea mea de proaspăt absolvent sunt în căutare de colaborări pe termen lung.

Însă acum apare intriga poveștii noastre. 

Plecasem hotărât de acasă pentru un tren care pleca undeva după 8 jumătate, însă am aflat la gară că are întârziere peste 40 min, dar că vine altul deja întârziat în vreo 5 min. Am spus OK, merg cu ăsta și este perfect. Trenul a ajuns chiar mai repede decât cele 5 minute, mă urc imediat și plec în căutarea vagonului meu.

Ajung în cel de-al treilea vagon și până să trec mai departe către scaunul meu, controloarea îl întreabă pe un tânăr dacă are bilet, iar acesta părea că nu vrea să răspundă și că s-ar preface pentru a nu fi tras la răspundere. Ea insistă, însă el începe o criză, a ceea ce părea să fie epilepsie. Mai erau alți doi tineri care ocupau scaunele adiacente, apare și un șeful de tren, dar fără prea mare ajutor pentru că al nostru călător se purta ciudat, căzuse sub masa din scaune și nu mai părea un truc actoricesc acum.

Cât despre mine, asistam neputincios pentru că nu știam ce să fac, nu mai era delor relevant să-mi găsesc și locul în vagon, voiam doar să mă asigur că omul este bine și că toți putem reveni la normalitate. Nu sunt medic și House nu m-a învățat cum să mă comport în astfel de situații, însă am căutat soluții.

Au întrebat de câteva ori dacă există un medic în compartiment, șeful de tren îl ținea de degetul mic de la mâna stânga sub ceea ce-mi părea pretextul unei „vorbe din bătrâni”, prima controloare și-a păstrat calmul și a sunat la 112 pentru a chema o salvare la Mizil, cel mai apropiat loc de unde îl puteau ridica, iar două domnișoare mult prea blonde și mult prea sperioase au fugit cât au putut de repede.

Omul nostru era în continuare neresponsiv, continua crizele cu intermitență și avea un comportament ciudat. Norocul meu a fost să fi trecut prin vagonul de clasa întâi, imediat precedent celui în care se întâmpla toată scena și m-am gândi că, statistic, avea mai multe șanse să găsesc un medic acolo, dacă măcar în tot trenul trebuia să existe cineva. Bănuiala mea a fost norocoasă și am dat pe o doamnă al cărui nume nu l-am aflat. Ea a stat alături de el și l-a supravegheat până când l-au preluat paramedicii, deși sfaturile și experiența din popor a celor din preajmă veneau fără a fi cerute sau necesare, având în vedere prezența unui specialist.

Ea este eroul necunoscut de care are nevoie România. Ea a sărit fără să întrebe pentru a da o mână de ajutor și pentru a onora jurământul lui Hipocrat. 

Din fericire, situația din tren a avut un deznodământ pozitiv, bolnavul ajungând pe mâinile bune ale ambulanțierilor. Îmi doresc să fie la fel și pentru omul nostru ce părea a fi epileptic.

Din păcate, ca eroul nostru, sunt puțini oameni, angajații din tren nu cred că au parte nici măcar de un curs de bază pentru a ști cum să reacționeze în astfel de reacții, iar șansa ca un român luat la întâmplare să știe același lucru este cu atât mai mică.

Ziua încă nu s-a terminat, scriu din trenul aflat undeva între Ploiești și București, dar rămân cu o experiență de viață pe care nu o voi uitat niciodată și care m-a făcut să-mi reevaluez serios multe din lucrurile pe care le fac.

Mi-aș dorit să reîncep activitatea mea scriitoricească într-o notă mai optimistă, însă fiecare dintre noi poate contribui ca astfel de situații să tindă către inexistență prin educația proprie.

Încă o dată, cinste eroului necunoscut. Și atât.

PS: Ziua s-a terminat cu bine.

Branding românesc și poziționarea în piață

Zilele trecute am primit în căsuța poștală o ofertă de nerefuzat pentru acele momente în care mi se va strica o priză, va fi nevoie să-mi schimb tabloul electric sau vreau să-mi refac căblăraia din casă.

Nu am de unde să știu dacă oferta este într-adevăr bună necunoscând piața electricienilor din București și habar nu am care este prețul corect, dar conform fluturașului de reclamă: avem reducere 25%, eleganță și siguranță.

Din fericire, pentru lucrurile mărunte care necesită reparații în casă, mă descurc fără să apelez la alți oameni, dar fluturașul a rămas prin preajmă pentru alt motiv: o lecție de branding.

O dovadă clară de așa nu - nu se respectă nici o aranjare în pagină, un grid, ceva care să-mi ghideze privirea și ca să nu mai spun că peste fotografia din stânga este pus un dreptunghi alb care taie o bucată din poză, fiind completat cu texte care nu sunt la aceeași persoană, deși apreciez încercarea de personificare a tabloului electric.

Un alt lucru pe care nu l-am înțeles este motivul pentru care acel smiley este așezat strategic în colțul din dreapta sus.

Cireașa de pe tort a acestei fețe a fluturașului este „Alte lucrări nu efectuăm!!!!!”. Nu ar fi fost mai util să se concentreze pe ce știu să facă și să promoveze clar acest lucru?

Pe verso (sau pe prima față, pentru că nu am idee care este versoul) măcelul vizual vine sub forma unui amestec haotic de fonturi - Arial, Times New Roman și ceva special pentru „Materiale și Manoperă” - care nu ajută cu nimic la accentuarea mesajului și a transmite eficient informațiile.

Dovada confuziei este clară: abia acum, când scriu articolul ăsta și mai recitesc fluturașul observ „vezi pe verso...”, înțeleg care este fața lui.

Smiley-ul  apare iarăși ca motiv al fericirii pe care o vei avea în urma schimbării unui panou electric.

Ce am învățat din această experiență?

Am învățat că brandingul este secretul succestului în anul 2013 și că măreția se gășește în atenția la detaliu.

Cum putem aplica asta în viața reală?

Simplu: încadrând foarte clar afacerea noastră în una din cele 4 categorii de branding existente.

Am construit ceea ce consider eu că se numește Poziționarea în piață. Este vorba de patru cadrane care rezultă în urmă a două criterii: Branding - ce știe lume despre tine și ce fel de experiență de utilizare oferi și Calitate - caracteristicile tehnice: expertiză, cunoștințe, viteză, cantitate a unui parametru (memorie RAM/HDD, dacă vorbim de IT).

Cele două criterii formează patru poli către care orice afacere sau persoană poate tinde. Indiferent dacă ești fondatorul unui start-up pe care abia aștepți să-l vezi pe cadran, să nu uităm că toți plecăm din origine, când calitatea este medie, iar brandingul este zero: abia așteptăm să ieșim din garaj și să spunem lumii ce facem, fie că ești trainer sau artist, este foarte important să știi ce poți oferi lumii și cum vrei să fii perceput de aceasta.

Cadranul 1 - BRANDING+ și CALITATE+

Este zona ideală, este perfecțiunea, este nirvana tuturor CEO din lume. Pe reprezentarea grafică de mai jos am ales să pun Apple pentru că este un exemplu la îndemână. Să fii astfel poziționat pe piață înseamnă să fii cunoscut, să ai o prezență constantă și continuă în mintea clienților tăi, să oferi o experiență de utilizare demnă de urmat și să completezi toate aceste lucruri cu produse care susțin cu putere ce promovezi în reclame, să ai produse care fac viața oamenilor mai ușoară și îi lasă să se bucure mai mult de momentele cu adevărat importante.

Cadranul 2 - BRANDING- și CALITATE+

Aici poți fi imediat ce ai început să derulezi afacerea ta: oferi produse de calitate, dar nu ai reușit să te impui în piață, să fii perceput ca un jucător important pentru simplul fapt că toate acestea necesită timp. Aș putea spune că eu mă regăsesc în acest cadran deoarece livrez produse de calitate (design, training sau fotografie) însă nu am avut timp să mă promovez suficient sau poate pur și simplu nu am trecut peste acel punct critic în care să primesc oferte de lucru zi de zi că să devin cu adevărat un brand. Oricum, consider că în ceea ce privește cauzalitatea celor două aspecte este CALITATE, BRAND, pentru că atunci când vei oferi calitate, vei deveni automat un brand fără să te chinui să faci explicit treaba asta.

Cadranul 3 - BRANDING- și CALITATE-

Sincer? Este cel mai nasol moment al vieții pentru că nici nu oferi calitate, nici nu te-ai ocupat cum trebuie de brandingul tău. Nu știu ce exemplu să dau aici, iar asta nu face decât să susțină trăsăturile acestui cadran: cum să dau un exemplu al cuiva de care nu am aflat? Se mai poate întâmpla să decadă afacerea ta și să ajungi, iar asta ar trebui să te pună pe gânduri și să cauți o soluție. Totuși, s-ar putea să existe un exemplu: România - părerea străinilor despre noi este una sumbră, iar calitatea lucrului Made in România este de cele mai multe ori îndoielnică. Cred că avem o șansă de scăpare, generația mea lucrează la îmbunătățiri, dar mai multe despre asta, în alt articol.

Cadranul 4 - BRANDING+ și CALITATE-

Aici am găsit foarte ușor un exemplu, în antiteză perfectă cu Apple: Microsoft. Gigantul software se laudă cu ușurință în utilizare, cu performanțe ridicate și cu aplicații de calitate, însă tot ce-au făcut referitor la blue screen a însemna un redesign al ecranului de eroare, nu au reparat problema încă de la rădăcini. Cadranul acesta descrie foarte bine multe dintre afacerile românești: încep cu investiții mari în branding, însă livrează servicii mediocre. De altfel, poți ajunge foarte ușor în această zonă a pieței prin simplul fapt că te culci pe o ureche după ce ai devenit un nume în domeniul tău și scazi calitatea serviciilor sau produselor tale.

Mai sus vedeți o reprezentare grafică a celor două axe pe care cineva se poate dezvolta. Am ales să păstrez electricienii în zona de jos pentru că am dovedit clar mai devreme să stau foarte prost la capitolul branding, dar întrebarea rămâne: oferă sau nu calitate? Dacă îi veți suna vreodată, vă rog să reveniți și la mine cu un e-mail sau telefon să știu unde se află ei în piață.

Poziționarea în piață nu este un instrument cu nuanță absolută, te poți afla oriunde în cele 4 cadrane, poți avea doar puțin branding și puțină calitate, imporant este să-ți dorești să tinzi către colțul din dreapta sus.

Îmi doresc să fie un mecanism de evaluare foarte eficient pentru afacerile voastre și să lucrăm împreună pentru o Românie cât mai bine promovată și de cea mai înaltă calitate.

Gânduri

Astăzi am făcut curat printre agende și am dat peste câteva rânduri care merită împărtășite. Mai bine spus este urarea mea pentru voi.

E greu. Ar trebui să fie mai ușor. Mă uit în jur și văd oameni triști și obosiți. Nimeni nu mai zâmbește. Este o mare pierdere să treacă o zi fără un zâmbet. Nu contează vârsta, rasa sau statutul social pentru a te bucura de un zâmbet sănătos. Închide ochii și gândește-te la ceva frumos. Sigur vei lăsa să se furișeze un zâmbet pe chipul tău.

Cred cu tărie că noi suntem singurii responsabili de destinele noastre. Doar noi putem alege cum să ne trăim viața. Nu există Dumnezeu, forțe magice sau spirite înalte. Ne obținem situația curentă și avem o stare la un anumit moment dat prin alegerile pe care le facem.

Alege atitudinea mentală potrivită, profită de toate oportunitățile care apar și atrage realizările în viața ta.

Să începem un an nou

Bine ați venit pe blogul meu în 2013!

Un blog, o denumire scurtă și la obiect care descrie cel mai evident ce aveți pe monitor în clipa în care citiți. Nu mai știu când am descoperit pasiunea pentru blogging, dar știu că mi-am dorit mereu să scriu, să împărtășeșc și să inspir.

Ca primă postare pe 2013 voi aduna într-o listă ce am învățat sau făcut în 2012 pe care o voi împărtăși în continuare:

• am început anul bine, cu oameni frumoși și dornici de dezvoltare;
• am învățat să-mi deschid sufletul mai mult și să ascult mai mult decât vorbesc;
• mi-am dezvoltat competențele de vorbitor în public și am devenit trainer JCI;
• am ales să fiu fericit înainte de orice altceva;
• am participat la un Train of Trainers de o săptămână în care am învățat mai multe decât într-un de facultate;
• mi-am mărit rețeaua de prieteni și am câștigat plus valoare din partea fiecăruia;
• am avut primul job de designer: un site care va fi gata foarte curând;
• m-am îndrăgostit și iubesc;
• am călătorit în țară și în afară;
• am învățat că în contextul potrivit oamenii se pot schimba în bine și pot vedea lumea cu alți ochi;
• am realizat că „pauzele lungi și dese” pot fi „cheia marilor succese”;
• am citit mai mult ca anul trecut și am descoperit că a citi este nu doar o acțiune, ci un proces necesar oricărui om dornic de împlinire;
• principiul american „the bigger the better” (cu cât mai mare cu atât mai bine) se aplică doar la cunoaștere și educație;
• am înțeles că învățarea este un proces continuu, secretul stă în a-l conștientiza și optimiza pentru tine
• am învățat că este bine să oferi mai mult decât promiți;
• am descoperit că designul este ceea ce-mi doresc să fac cât voi trăi;
• am pus bazele unei comunități: Comunitatea Studenților Creativi;
• am învățat că este bine să nu oferi chiar toate informațiile…

Vreau să cred că fiecare dintre voi, cititorii mei fideli ați fost mulțumiți de prestația mea digitală și că ați primit o porție de inspirație în urma postărilor mele și că veți continua să mă urmăriți și aici.

Vă doresc un an nou fericit, creativ și inspirațional!