Povești direct de la sursă

Cui nu i-a plăcut Toy Story sau Finding Nemo să ridice mână și să schimbe blogul?

Andrew Stanton este unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii digitale și lucrează la Disney pentru a da viață celor mai năstrușnice și savuroase personaje animate.

Andrew împărtășește experiența lui de peste 20 de ani de povești și are câteva secrete, inclusiv niște reguli interne ale echipei de creație, care l-au ajutat să dea viață unor filme de neuitat.

Vă invit să-l descoperiți și să aveți curajul să vă împărtășiți propria poveste!

E week-end. Hai la școală!

Nu doar că este finalul unei zile de vineri, ci este și ziua dinaintea vacanței școlare dintre semestre, așa că o discuție despre școală mi-ar aduce cu siguranță și mai multe recomandări în social media.

Dar, mă risc și vă supun atenției un puști de 13 ani care vorbește despre o școală cu siguranță veți dori să vă duceți și nu veți cere niciodată vacanță.

Tânărul Logan LaPlante împărtășește lumii o viziune despre școală care cuprinde alte elemente centrale în procesul educațional printre care: fericirea, sănătătea și sportul.

Vă invit să mergeți la școala lui Logan și să ne auzim după un week-end plin de zâmbete!

Sinek lovește din nou

Simon Sinek: Why Leaders Eat Last from 99U on Vimeo.

Care-i treaba cu creativitatea

A preda este o artă

Cu umorul specific, Sir Ken Robinson vorbește despre cum putem îmbunătăți educația dacă schimbăm unghiul din care o privim.

El consideră că cel mai important este este să analizăm sistemul educațional, nu după materiile de studiu, ci după obiectivele pe care educația le are: economic, (inter)culturalitatea, social și personal.

Te invit să descoperi întregul discurs excepțional al lui Robinson.

Cum facem educația mai plăcută

Sir Ken Robinson a revenit pentru a patra oară pe scena TED pentru a discuta despre subiectul care îl pasionează cel mai mult: educația.

De data asta vorbește despre cum 3 principii de bază contribuie la dezvoltarea oamenilor și cât de important este să le cunoaștem și să dezvoltăm o educație în jurul acestora.

Te invit să urmărești discursul pentru a descoperi punctele cheie indicate de Ken Robinson.

Eveniment, marca BOSI

Acum fix 13 zile (numărul meu norocos se pare) am participat la o întâlnire BOSI (Bucharest Outdoor Self Improvement) și scriu acum pentru că am reușit să termin un proiect care m-a solicitat suficient încât să vreau o vacanță.

Chiar și așa, sunt pe drumul reenergizării și abia aștept să apară noi provocări pe care să le abordez mai eficient datorită experienței căpătate.

Revenim la BOSI și întâlnirea cu Vlad Tăușance care ne-a pus mintea la contribuție și a reușit să ne demonstreze că a fi creativ nu ține de domeniul în care activezi, ci de voința pe care o ai.

Vlad a deschis cele două ore pe care urma să le petrecem împreună cu câteva povești despre creativitate și a prezentat o scurtă istorie a sa. Trecerea prin diferite joburi și activități (barman în Vama Veche, bucătar amator sau DJ) a reușit să-i pună mintea în contexte noi care l-au ajutat să realizeze conexiuni interesante între lucruri simple și astfel a ajuns să lucreze în Friends Advertising, loc unde a gândi în afara cutiei este o necesitate pentru a rămâne o voce importantă în industrie.

Am trecut la câteva sfaturi practice, la ce înseamnă creativitatea și cum ea există doar dacă vorbim de rezolvarea unei probleme:

Analiză -> Generare de idei -> Dezvoltarea unei idei -> Implementare

Așadar, începi cu o analiză a situației, cauți să rezolvi o problemă, generezi posibile soluții (idei), iar apoi trebuie să implementezi cea mai bună variantă.

„Orice obstacol este o oportunitate” - Vlad Tăușance

O abordare interesantă a procesului creativ am descoperit-o când, Vlad, vorbind despre cum s-a apucat de poezie (era să uit de pasiunea lui pentru scris și despre cartea publicată), ne-a spus că sunt doar două lucruri de făcut: 1. Furi și apoi 2. Găsești stilul tău. O idee, care, în opinia mea, se aplică oricărui domeniu, desigur,  furt, în limitele legii.

Un alt lucru de care am avut parte a fost să gustăm un pic din spiritul Creative Fitness Studio, un proiect dezvoltat în urma unei discuții întâmplătoare în biroul Friends.

Să uităm de unde am plecat a fost un joc care ne-a pus mintea la contribuție și a avut câteva reguli simple: începi cu un cuvânt, scrii alte cuvinte care îți vin în minte, te oprești când consideri, îți alegi un cuvânt din cele noi și reiei pașii anteriori.

Cu acest joc elementar poți ajunge să faci conexiuni între elemente care inițial păreau a fi la ani lumină depărtare și astfel, poți da naștere unor texte/reclame/soluții la care nu te-ai fi gândit vreodată.

Vlad a glumit spunând:

Acest joc are loc în mintea unui schizofrenic automat. Pentru el o portocală poate fi albastră și are dreptate: Portocală -> Sferă -> Pământ -> Albastru. El va sări pași fără să își dea seama, dar logica funcționează perfect. 

Întâlnirea se apropia de final, însă am mai avut timp de câteva jocuri utile pentru a dezvolta creativitatea practică și de câteva povești despre cum inovațiile apar din alte intenții: cel mai interesant exemplu a fost cel al superglue, care inițial se dorea a fi o lentilă lichidă specială, apoi a devenit soluție cu care erau oprite hemoragiile soldaților în timpul războiului din Vietnam și apoi a devenit faimosul adeziv.

Nota în care a terminat Vlad această ediție BOSI a fost una dedicată generozității, a vorbit despre cum este mult mai important să dai ceva înapoi lumii și despre cum este mai important să contribui la dezvoltarea altora.

Vă las întrebarea cu care și-a încheiat Vlad sesiunea și vă invit să meditați cu seriozitate asupra ei:

Ce cadou fac eu omenirii?

PS: Urmăriți activitatea BOSI și dezvoltați-vă alături de o comunitate foarte faină din urbea capitală.

https://www.facebook.com/groups/bosigroup/ 

Lecții pentru copii noștri

Este luni, puțin după ora 10, toată lumea s-a trezit, unii deja au câteva ore petrecute la birou, unii se plâng pe facebook că este o nouă săptămână și nu știu cum vor supraviețui până în ajunul week-end-ului, așadar, într-un fel sau altul, suntem toți activi.

Vă propun să încep această săptămână într-o notă pozitivă, să vedem ce mai putem face pentru binele comunității și în aceste următoare 7 zile.

Acum ceva vreme, l-am descoperit pe Geoffrey Canada la un eveniment TED dedicat educației și m-a impresionat stilul lui direct, cu notele specifice unui „angry black man” (citatul îi aparține și face referire la propria persoană).

Se ocupă de mulți ani de reformarea educației în America și vine cu puncte de vedere solide despre cum putem îmbunătăți situația învățământului, deși multe sunt extrase din cultura americană, pot fi folosite la nivel global fără probleme.

Vă recomand câteva lecții de leadership pentru generațiile următoare, un discurs pe care l-a ținut la o conferință în State.

Un extras din prelegerea lui, care mi-a plăcut, este cel în care vorbește despre cum oamenii reacționează diferit când obțin puterea și paradoxal, trăiesc toată viața cu această dorință de a fi în control, însă nu sunt pregătiți atunci când ajung într-o poziție de control și nu au o „busolă morală” care să îi ghideze către succesul lor și al comunității.

Vă invit să urmăriți cele câteva minute de inspirație și să începeți (sau să continuați) formarea busolei voastre care să vă ducă pe culmile schimbării pozitive din comunitate.

21 septembrie - Peace One Day

Sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Peace_one_day_logo.jpg

Astăzi este Ziua Păcii, un eveniment care nu pare să însemne foare mult pentru români și care, din păcate, va trece neobservat.

România, un caz fericit, pentru care multe probleme de la baza piramidei nevoilor a lui Maslow au fost rezolvate, nu are de ce să-și bată capul cu pacea, asta cel puțin la nivel local, direct.

La nivel politic, ar trebui să ne aducem aminte că avem români trimiși în iad, uneori la propriu, care trebuie să apere interesele unor state puternice pentru că noi suntem parteneri în diferite organizații și alianțe.

Românii noștri duc războaie pe teritorii ostile și suferă din cauza lăcomiei altora, iar pentru ei, timp de câteva luni sau ani, cât durează misiunile, nu există pace.

Ei sunt cei pentru care noi ar trebui să celebrăm pacea și să le oferim măcar 24 de ore de răgăz, o perioadă în care gloanțele să nu mai treacă razant pe lângă capul lor și blindatele să nu mai fie expuse atacurilor cu lansatoare de rachete sau mine îngropate în pământ.

Planul lui Jeremy Gilley și al echipei Peace One Day este de a aduce oamenii împreună pentru măcar o zi, o zi în care să poată fi trimise ajutoare și să poată fi salvate victime nevinovate.

Vă propun să gândim global, să ne depășim limitele confortabile și să înțelegem că trăim într-o lume în care, după 2000 de ani, încă mai există conflicte armate și oamenii nu pot ajunge la înțelegeri amiabile care să aibă comerțul etic la bază.

Mai jos veți găsi câteva linkuri către Peace One Day, surse de informare și livestreamul de pe YouTube.

Să facem pace pentru o zi!

Peace One Day / POD wiki / International Day of Peace wiki / facebook

Bonus: TEDtalk-ul lui Jeremy Gilley

Să începem școala

Ce-i drept, anul acesta, nu voi mai fi stresat de un început de școală, nici în septembrie, nici în octombrie, pentru că, într-un final, am terminat cu studiile.

Liceul s-a dus, cei 4 ani de inginerie tocmai s-au terminat și ei în vară, așadar sunt liber de studiile formale.

Asta nu înseamnă că am renunțat la educația mea pentru că sunt cât se poate de hotărât să mă educ în fiecare zi, dar îmi voi alege singur sursele, le voi chestiona până la epuizare și voi decide pentru mine care este știința pe care o voi considera potrivită gândirii mele.

O să-mi urmez visul de a schimba România prin design și training, voi continua să fac voluntariat și voi ajuta oamenii să-și urmeze visele lor. 

Pentru toți cei care astăzi vor descoperi noul orar al primului semestru, păstrați-vă mintea deschisă, criticați orice informație primită și urmați-vă chemarea.

Vă las pe mâna lui Suli Breaks pentru și mai multă inspirație ;)

Viitorul trainingului românesc (3/3)

Cu articolul ăsta sunt de mult, cum ar zice românii, overdue, dar iată-mă, în fața monitorului, cu tastatura sub degete, la început de săptămână, gata să închei povestea TOTChallenge din acest an (partea 1 și partea a 2-a, pentru cei care au ratat momentul).

Să începem povestea zilei de evaluare. 

Sâmbătă, încă de dimineață, forfotă mare în FPSE, viitori studenți cu părinții pentru admitere și viitori traineri emoționați pentru o zi întreagă de livrat și trăit experiențe de învățare.

Sorina, project managerul TOT Challenge 2013, a făcut introducerile și a prezentat mulțumiri tuturor pentru participare. Imediat ce a terminat cu vorbele de încurajare, participanții au început să-și prezinte munca.

Ar fi necinstit să vă povestesc fiecare training în parte pentru că aș dilua tot ce a însemnat învățare, indiferent de sensul și forma la care ne referim, însă alături de colegii jurați și de oamenii minunați care au pus în scenă spectacolul primei provocări în training, putem spune că ne-am simțit extraordinar de bine, am fost impresionați de abilitățile pe care le tinerii din ziua de astăzi (și cu care ar trebui să ne mândrim), am exersat mintea cu asocieri libere, emoțiile cu jocuri de rol și trupul cu energizere, iar la final am realizat că am trăit o experiență demnă de basme: am crescut într-o zi cât alții în șapte.

Vă voi împărtăși câteva rezumate pe care le-am realizat pe parcursul zilei, sub forma unor abordărie vizuale, a ceea ce au însemnat trainingurile pentru mine și ce noțiuni principale au împărtășit.

Ziua s-a încheiat cu o energie pozitivă la un nivel incredibil și cu o decernare de diplome, toate fiind acompaniate de încurajări și promisiuni de revedere în sala de training.

Ca la orice eveniment de succes, am avut și poza de grup.

---

O să mai fur câteva rânduri pentru a așterne lecțiile pe care le-am învățat în urma acestei experiențe de o săptămână:

• există tineri care fac lucruri menite să ducă țara asta mai departe, mai repede și se găsesc în underground, la sediul ASPSE;
• ei sunt speranța că România încă mai are niște bătăi calde în inima răcită de corupția, kitschul și ipocrizia conducătorilor și modelelor din această țară;
• acum un an, eu eram în sala de curs și luam notițe despre cum să livrezi un training memorabil, acum am fost cel care și-a făcut temele ca să fie sigur că livrează un asemenea training;
• oamenii vor crește dacă au contextul potrivit, așa că avem nevoie de cât mai multe astfel de proiecte;
• abia aștept să mă revăd cu acești oameni extraordinari și să lucrăm împreună.

Aici se oprește experiența TOT Challenge 2013, dar nu se termină pentru că învăța, a învăța să învățăm și a îi învăța pe alții sunt obligații pe care trebuie să le onorăm toată viața și trebuie să o facem la cel mai înalt standard.

Până la următorul training: să învățăm ceva nou!

Training la feminin (2/3)

Acum trei săptămâni, pe la ora asta încă mai eram în curtea Facultății de Psihologie și stăteam cu toții de vorbă cu Iulian Olariu de vorbă despre ce înseamnă training în diferite moduri (freelance, intern sau într-o firmă specializată).

Dar în restul zilei ce s-a întâmplat, poate vă întrebați?

Descoperim imediat cum mi-am început cel mai lung training (nu este o metaforă, chiar a fost primul meu training de o zi), cum am avut parte de participanți, mai bine spus, participante, pentru că în sală au venit doar reprezentante ale sexului frumos și cum am încheiat cea mai frumoasă experiență de training de până acum.

Așa cum spuneam în prima parte a trilogiei, am avut plăcerea să fiu invitat pentru a livra o sesiune despre cele mai noi tendințe în domeniu și despre cum pot viitorii traineri să folosească instrumente alternative ca să transmită conținutul mai bine.

Cu așa cerințe din partea organizatorilor TOT, m-am conformat și am conceput un training dedicat gândirii proiective (design thinking s-ar putea să vă sune mai cunoscut), realizare prezentărilor (slideshow design) și facilitare grafică.

Era o dimineață frumoasă și abia așteptam să ajung în sală, nu de alta, dar am ajuns cam cu o oră înaintea începerii trainingului ca să mă asigur că lucrurile funcționează cum trebuie și sunt aranjate pentru a crea o experiență unică.

Totul era în regulă, iar între o cafea alături de oamenii dragi din ASPSE și o discuție despre cât de cald urmează să fie, aruncam o privire în sală să văd cu cine voi avea plăcerea să lucrez timp de o zi întreagă.

În speranța că voi avea un camarad în sală și cu toate că am mai așteptat câteva minute, am fost singur împotriva tuturor și am avut grijă ca primul lucru pe care să-l fac să fie folosirea feminului când mă adresam publicului.

Apropo de experiența de mai devreme, cu asta am început, ne-am luat 5 minute pentru a medita și analiza cum am ajuns în sala de training și am devenit mai conștienți de momentul prezent pentru a fi siguri că vom avea un randament maxim. Ne-am pus telefoanele deoparte, am căzut de acord să luăm oricând un moment de pauză dacă simțeam nevoia și ne-am deschis mintea pentru a învăța ceva nou.

După revenirea din tărâmul meditației am intrat direct în pâine și am început să descoperim cu fiecare dintre noi este un mic designer, cum toți suntem cuprinși de mister când încercăm să abordăm o nouă provocare, cum intuim niște euristici care să ne salveze și cum structurăm totul către un algoritm pe care îl vom repeta de fiecare dată. Am aflat că gândirea specifică designului se aplică deopotrivă coregrafierii unui dans, cât și conceperii unui training.

Am discutat și despre cum atunci ai o viziune, trebuie să găsești anumite instrumente cu care să o pui în practică cât mai eficient, obținând la final o anumite o experiență, proces ciclic pe parcursul căruia trebuie să planifici și să aduni feed-back în timp real pentru a realiza un produs sau serviciu cu adevărat memorabil.

Înainte să trecem la următoarele părți ale trainingului, am discutat despre cât de importante sunt formatul și tonul unui mesaj (Frank Chimero - The Shape of Design), plecând de la un mesaj cât se poate de simplu „Delfinii sunt inteligenți”. Prima echipă a avut cea mai mare libertate, bonus fiind și coala de flipchart, pe când celelalte două echipe au avut ca limită o coală A4 și folosirea doar a desenelor, respectiv a scrisului.

Am trecut la realizarea prezentărilor și la importanța lor într-un training, pentru că de cele mai multe ori aceasta poate complementa excelent o sesiune sau poate crea cea mai neplăcută experiență de învățare.

Prima recomandare a fost să ne punem mereu întrebarea (o singură dată este bine, de 3 ori este ideal) „Am nevoie de prezentare?” și dacă reușim să obținem „Da.” de fiecare dată atunci ar fi bine să pregătim un slideshow meseriaș.

Am descoperit împreună 10 secrete ale unei prezentări memorabile și am mai aflat câteva reguli, unele cu o vârstă considerabilă, având în vedere că sunt de mult timp folosite în artă și fotografie, însă tehnologia modernă nu a venit cu instrucțiunile de utilizare care să le includă și pe acestea.

Ultima parte a trainingului la feminin a fost cea mai atractivă și distractivă pentru că am activat copiii din interior și le-am frâu (aproape) liber să deseneze.

Cum orice reușită practică nu se face fără puțină teorie, am împărtășit participantelor câteva instrumente de facilitare grafică și gândire vizuale, care pot fi folosite oricând este nevoie de explicarea mai facilă a unui concept abstract și cu atât mai recomandat în traininguri.

Plecând de la aceeași poveste de duminică, pentru că era deja cunoscută și era mai ușor de procesat, le-am propus să o reprezinte vizual urmând calea unor întrebări precum cine/ce, când, unde, cum, de ce sau cât și am lăsat destinul să aleagă cele două întrebări printr-o tragere la sorți democratică.

Rezultatele celor 4 echipe au fost cât se poate de variate și diverse, însă toată lumea a înțeles firul poveștii și ideea principală, dovadă că gândirea vizuală este accesibilă oricui și te poate salva în orice situație.

Povestea trainingului la feminin se apropie de final și rămâne, cel puțin pentru mine, una dintre cele mai frumoase experiențe de învățare (da, de fiecare când țin un training descopăr lucruri noi). 

Am continuat discuțiile și am mai desenat concepte încă vreo oră după timpul alocat, iar feed-back-ul primit de mine a fost copleșitor și am rămas plăcut surprins de faptul că am reușit să creăm o energie pozitivă superbă în sală și fiecare dintre noi a plecat cu ceva mai mult de cât atunci când a venit.

Ziua s-a încheiat într-un ton cât se poate de optimist, am primit și vizita unui minion care a aplaudat la fiecare reușită, iar zâmbetele nu se mai opreau să apară.

Rolul meu s-a terminat pentru moment, tragem cortina și ne pregătim să scriem despre evaluările de sâmbătă ;)

Deschiderea TOTChallenge 2013 (1/3)

Începem prima parte a poveștii TOTChallenge 2013.

Dacă anul trecut nu am reușit să scriu nimic pe blog și cred că încă mai sunt dator cu niște fotografii, anul acesta am vrut neapărat să împărtășeșc neapărat povestea frumoasă pe care au creat oamenii minunați din ASPSE.

Tot anul trecut se întâmpla ca eu să fiu participant și să adaug încă vreo câteva cărămizi la ceea înseamnă trainingul pentru mine. Aveam deja experiența JCI Trainer, programul train of trainers al organizației din care fac parte, însă în materie de educație, cu cât mai mult cu atât mai bine este un dicton acceptat.

De atunci și până acum am îmbrățișat cariera de trainer mai strâns, reușind să livrez cel puțin câteva ore în fiecare lună, pe medie cred că o dată la două săptămâni aveam o experiență de training (da, le adun și pe cele la care sunt participant pentru că înveți la fel de bine cum se face training și din această postură).

Ajungem în 14 iulie 2013 când are loc deschiderea unei noi ediții TOT Challenge și sunt invitat să particip pentru o scurtă demonstrație de training dedicată participanților. Totodată aveam oportunitatea să cunosc oamenii cu care urma să lucrez o zi întreagă în cadrul proiectului pe tema noutăților din training.

Am ales să creez un mediu al poveștilor așa că folosindu-mă de Story Cubes am vrut să aflu mai multe despre participanții TOT și a fost un succes total. Am aflat ce-i pasionează, ce loc ocupă trainingul în viața lor și ce planuri de viitor au.

Pasiunea mea pentru comunicare nu a putut trece neobservată, așa că le-am propus un exercițiu în care fiecare voluntar trebuie să împărtășească o poveste pe care o citisem. A fost cu atât mai interesant pentru că doar primul participant a aflat povestea integrală, iar ceilalți erau afară din sală și așteptau să intre, pe rând, pentru a afla povestea. Morala: telefonul fără fir încurcă treburile în orice echipă.

Apoi, au urmat o parte din participanții de anul trecut ai TOT Challenge care au împărtășit din experiența lor și le-au dat sfaturi utile noilor participanți.

Seara s-a încheiat cu zâmbete și voie bună, urmând ca viitorii traineri să intre în pâine începând cu dimineața de luni.

Poate schimbăm ceva până la urmă

Te lupți, încerci, propui, eșuezi, mai încerci o dată și tot așa continui un cerc vicios care în România, de foarte multe ori, este dificil să-l spargi.

Dar nu te lași, mergi mai departe și vei câștiga. 

Din păcate, în seara asta simt că am obosit să mă lupt cu unele mori de vânt, dar oricum aș ieși din lupta asta, știu că sunt un Schimbă lume și voi merge până în pânzele albe cu visurile mele.

Noapte liniștită și odihnă pentru o nouă săptămână să aveți!

Încântă și vei cuceri lumea

Guy Kawasaki, unul dintre evangheliștii Apple, un om carismatic și plin energie, vorbește despre un lucru profund uman și necesar oricui dornic să cucerească un public, să vândă un produs sau să îmbunătățească lumea.

În discursul tău de o oră și câteva minute, povestește cu iscusință despre cum fiecare dintre noi poate deveni încântător și despre beneficiile acestei abordări, o vizionare perfectă pentru week-end.

Dacă ești interesat de a citi mai multe despre subiect, există în traducere românească cartea Încântare la Editura Publica.

4 zile cât un an

Așa cum am promis într-unul din articolele anterioare, voi împărtășii lumii digitale experiența a 4 zile de training, două în cadrul People in Progress, un training dedicat vorbitului în public și brandingului personal organizat de asociația Hipocampus, iar alte două zile din cadrul unui program mai amplu - Training Mania, găzduit de membrii Asociației Studenților la Psihologie și Științele Educației.

Prima seară a oamenilor care progresează a fost foarte captivantă pentru că fiecare participant a împărtășit povești personale, un element cheie al vorbitului în public, iar inspirație pe care fiecare om a oferit-o a fost nemărginită. A fost un training altfel, pentru că nu am avut parte de teorie și exerciții, ci am fost implicați direct în problemă și ajutați să descoperim anumite tipare ale acestui domeniu. Am avut parte și de un TED, Brene Brown - Puterea vulnerabilității, discurs în care am aflat cât de important este să fii deschis, să-ți dai voie să greșești și să accepți vulnerabilitatea ca pe o experiență a vieții.

Alex Glod, trainer

Giovanni Jaerisch Gruosi, trainer

A doua seară dedicată brandingului personal a fost o nouă oportunitate de a ține agenda aproape pentru a nota toate ideile interesante împărtășite de traineri și de participanți. Am aflat câte ceva despre teoria integrală și despre cum fiecare face parte dintr-un tot foarte complex pe care trebuie să-l conștientizăm pentru a putea să ne promovăm cât mai eficient, cu toate acestea onestitatea și cunoașterea de sine sunt pe baza pe care trebuie să ne fondăm reputația.

Experiența de două zile a fost una cu totul marcantă și sunt bucuros că am avut ocazia să fiu prezent acolo, abia așteptând următoarele evenimente Hipocampus. Dacă ești curios să afli mai multe despre această organizație minunată poți să-i urmărești pe facebook și pe siteul lor.

---

Următoarele două zile de training au fost despre Leadership și Vorbit în public într-un mod creativ. Cumva, s-au legat foarte bine de ce-am trăit în urmă cu mai puțin de 12 ore și au ajutat la încheierea unei săptămâni frumoase.

Alex Molea a fost responsabil cu dezvoltarea abilităților noastre de leadership, reușind cu succes să contureze prin intermediul participanților portretul unui lider și să ne ofere instrumente pe care noi să le folosim pentru a fi conducători mai buni.

Alex Molea, trainer

Ultimul sfert al experienței mele intensive de training, a patra zi, a fost dedicat iarăși vorbitului în public, de data asta, cu alt stil și o altă abordare, cea a lui Bogdan Grigore. O altă sesiune dedicată poveștilor, dar mai ales improvizației în oratorie, abilitate care te poate salva de situații neplăcute, pierderea atenției publicului sau simple scăpări de moment.

Bogdan Grigore, trainer

M-am ținut de promisiune, am spus ce aveam pe suflet și m-aș bucura să știu că v-a inspirat să acționați pentru a vă dezvolta și lucra constant la atingerea celei mai bune variante ale voastre.

Participați cu încredere la traininguri, de orice fel, ținute de oricine, adunați experiențe și filtrați ce este bun, ce vă este necesar. 

Până la următorul articol: Dezvoltare plăcută!

Weekend Updates with Liviu Vasilescu

Nu, nu este un impuls narcisistic, dar mi-am adus aminte de secțiunea omonimă din Saturday Night Live.

Voiam doar să aduc în lumină (joc de cuvinte intenționat) ce-am făcut în ultimele zile când masă trebuie să se îndoaie sub greutatea fripturilor, iar smerenia cuprinde toți cetățenii cu teamă a rata intrarea în Rai.

Alături de noua mea abordare a stilului de viață, smoothie-uri de fructe și legume, am pus puțină friptură la grătar în spiritul sărbătorii, dar revin cu o cină scoasă din blender. Am completat traseul culinar cu unul turistic la Vulcanii Noroioși, fiind fericit să iau o porție de aer curat și sănătos.

Pentru că începem o nouă săptămână și avem nevoie de puțină inspirație sau motivație, vă las un clip pe care l-am găsit și se potrivește perfect cu ce-am scris acum câteva zile.

Vă propun o salutare tematică, dar cu mai multă utilitate: Visul meu a înviat!

Citatul zilei

„Orele lungi de la locul de muncă ne scad randamentul, ne fac să greșim, ne aduc nefericirea și ne îmbolnăvesc. Cabinetele medicale sunt pline de indivizi care suferă de pe urma efectelor stresului: insomnie, migrenă, hipertensiune, astm, tulburări gastrointestinale, ca să numesc doar câteva.”

Asta ne spune Carl Honoré în cartea sa Elogiul lentorii, pe care tocmai am început să o citesc, acum, spre finalul chinurilor facerii unei diplome de licență la binecunoscuta noastră Universitate Politehnica din București.

Din păcate, experiența politehnistă a fost una obositoare și de foarte multe ori frustrantă, însă promit că voi detalia toată aventura celor 4 ani de navigare, fără origine și destinație, pe mările cunoașterii într-un articol mult mai amplu și dedicat în totalitate subiectului.

Pentru moment, înainte de week-end, înainte de o nouă lună, care, apropo, era dedicată muncii cândva, în istoria acestei țări, vă invit doar să meditați asupra locului vostru de acum. Fie că este locul de muncă, poziția într-o relație sau pur și simplu locul vostru pe această perlă albastră, rupeți 10 minute din timpul vostru și puneți pe hârtie: unde sunteți acum, ce ați fost și ce veți vreți să ajungeți.

Exercițiul propus, aplicat subsemnatului
(de luat în seamă doar schema desenată cu negru)

Așadar, luați o pauză, respirați adânc și alegeți drumul vostru în viață pentru că pe calea voastră sunteți singurii stăpâni, iar succesele apar doar atunci când ești în elementul tău și dai tot ce-ai mai bun pasiunii tale, fără să simți că muncești în vreo clipă.

Folosește-ți abilitățile la maxim

Henry Rollins, un actor foarte bun, merită văzut în Sons of Anarchy unde joacă rolul unui neonazist, împărtășește niște idei grozave în doar 5 minute care merită ascultate luni dimineața, de fapt în fiecare zi, pentru a ne aduce aminte ce înseamnă educația cu adevărat.

Câteva dintre ele sunt:

• tinerii ajung să lucreze cu totul altceva decât ceea ce fac;
• slujbele adevărate nu mai există în SUA, sunt doar fațade pentru acționari;
• ar trebui să avem câte un medic în fiecare bloc;

Deși ideile pe care Henry le prezintă sunt referitoare la contextul american, putem extrage aceleași concluzii și pentru România, iar asta ar trebui să ne dea de gândit și să ne punem la treabă pentru a repara cât mai repede situația.

Cum să devii un scriitor mai bun

Am găsit acum ceva vreme niște sfaturi foarte utile pe care am încercat să le aplic de fiecare dată când am simțit că trebuie să-mi îmbunătățesc scriitura. A ști să scrii și să spui povești sunt niște meșteșuguri date uitării în era vitezei, însă marii oameni ai istoriei își notau ideile constant și aveau o agendă tot timpul cu ei, era blogul lor personal, în format hârtie.

Cred că în fiecare zi învăț ceva nou și fiecare clipă vine cu o lecție prețioasă pe care trebuie să o înțeleg cumva. Mai important este să împărtășești cumva ceea ce afli, iar în zilele noastre ar fi o blasfemie să spui că ai dificultăți în a distribui ceva. Asta am să fac în continuare: voi lăsa între biții internetului ce-am descoperit:

• limitează-ți numărul de cuvinte
• acceptă orice formă de critică și învăță să te dezvolți din ce afli
• arată ce scrii unui prieten pentru a-ți da feed-back
• editează și mai editează un pic după aia
• trăiește cu pasiune
• fii deschis, curios, prezent
• scrie în stiluri diferite: blog, proză scurtă, eseuri, poezie
• scrie în locuri din afara zonei de confort
• călătorește cât mai mult
• urmărește un film
• vorbește cu oameni noi
• caută inspirația în lucrurile vechi
• păstrează totul cât mai simplu

Ca să nu-ți răpesc din timpul în care ai putea scrie următorul text ce va schimba lumea în bine, mă opresc aici cu ideile mele și te invit să adaugi altele dacă am omis eu ceva.

Scriere frumoasă!