Eveniment, marca BOSI

Acum fix 13 zile (numărul meu norocos se pare) am participat la o întâlnire BOSI (Bucharest Outdoor Self Improvement) și scriu acum pentru că am reușit să termin un proiect care m-a solicitat suficient încât să vreau o vacanță.

Chiar și așa, sunt pe drumul reenergizării și abia aștept să apară noi provocări pe care să le abordez mai eficient datorită experienței căpătate.

Revenim la BOSI și întâlnirea cu Vlad Tăușance care ne-a pus mintea la contribuție și a reușit să ne demonstreze că a fi creativ nu ține de domeniul în care activezi, ci de voința pe care o ai.

Vlad a deschis cele două ore pe care urma să le petrecem împreună cu câteva povești despre creativitate și a prezentat o scurtă istorie a sa. Trecerea prin diferite joburi și activități (barman în Vama Veche, bucătar amator sau DJ) a reușit să-i pună mintea în contexte noi care l-au ajutat să realizeze conexiuni interesante între lucruri simple și astfel a ajuns să lucreze în Friends Advertising, loc unde a gândi în afara cutiei este o necesitate pentru a rămâne o voce importantă în industrie.

Am trecut la câteva sfaturi practice, la ce înseamnă creativitatea și cum ea există doar dacă vorbim de rezolvarea unei probleme:

Analiză -> Generare de idei -> Dezvoltarea unei idei -> Implementare

Așadar, începi cu o analiză a situației, cauți să rezolvi o problemă, generezi posibile soluții (idei), iar apoi trebuie să implementezi cea mai bună variantă.

„Orice obstacol este o oportunitate” - Vlad Tăușance

O abordare interesantă a procesului creativ am descoperit-o când, Vlad, vorbind despre cum s-a apucat de poezie (era să uit de pasiunea lui pentru scris și despre cartea publicată), ne-a spus că sunt doar două lucruri de făcut: 1. Furi și apoi 2. Găsești stilul tău. O idee, care, în opinia mea, se aplică oricărui domeniu, desigur,  furt, în limitele legii.

Un alt lucru de care am avut parte a fost să gustăm un pic din spiritul Creative Fitness Studio, un proiect dezvoltat în urma unei discuții întâmplătoare în biroul Friends.

Să uităm de unde am plecat a fost un joc care ne-a pus mintea la contribuție și a avut câteva reguli simple: începi cu un cuvânt, scrii alte cuvinte care îți vin în minte, te oprești când consideri, îți alegi un cuvânt din cele noi și reiei pașii anteriori.

Cu acest joc elementar poți ajunge să faci conexiuni între elemente care inițial păreau a fi la ani lumină depărtare și astfel, poți da naștere unor texte/reclame/soluții la care nu te-ai fi gândit vreodată.

Vlad a glumit spunând:

Acest joc are loc în mintea unui schizofrenic automat. Pentru el o portocală poate fi albastră și are dreptate: Portocală -> Sferă -> Pământ -> Albastru. El va sări pași fără să își dea seama, dar logica funcționează perfect. 

Întâlnirea se apropia de final, însă am mai avut timp de câteva jocuri utile pentru a dezvolta creativitatea practică și de câteva povești despre cum inovațiile apar din alte intenții: cel mai interesant exemplu a fost cel al superglue, care inițial se dorea a fi o lentilă lichidă specială, apoi a devenit soluție cu care erau oprite hemoragiile soldaților în timpul războiului din Vietnam și apoi a devenit faimosul adeziv.

Nota în care a terminat Vlad această ediție BOSI a fost una dedicată generozității, a vorbit despre cum este mult mai important să dai ceva înapoi lumii și despre cum este mai important să contribui la dezvoltarea altora.

Vă las întrebarea cu care și-a încheiat Vlad sesiunea și vă invit să meditați cu seriozitate asupra ei:

Ce cadou fac eu omenirii?

PS: Urmăriți activitatea BOSI și dezvoltați-vă alături de o comunitate foarte faină din urbea capitală.

https://www.facebook.com/groups/bosigroup/ 

Viitorul trainingului românesc (3/3)

Cu articolul ăsta sunt de mult, cum ar zice românii, overdue, dar iată-mă, în fața monitorului, cu tastatura sub degete, la început de săptămână, gata să închei povestea TOTChallenge din acest an (partea 1 și partea a 2-a, pentru cei care au ratat momentul).

Să începem povestea zilei de evaluare. 

Sâmbătă, încă de dimineață, forfotă mare în FPSE, viitori studenți cu părinții pentru admitere și viitori traineri emoționați pentru o zi întreagă de livrat și trăit experiențe de învățare.

Sorina, project managerul TOT Challenge 2013, a făcut introducerile și a prezentat mulțumiri tuturor pentru participare. Imediat ce a terminat cu vorbele de încurajare, participanții au început să-și prezinte munca.

Ar fi necinstit să vă povestesc fiecare training în parte pentru că aș dilua tot ce a însemnat învățare, indiferent de sensul și forma la care ne referim, însă alături de colegii jurați și de oamenii minunați care au pus în scenă spectacolul primei provocări în training, putem spune că ne-am simțit extraordinar de bine, am fost impresionați de abilitățile pe care le tinerii din ziua de astăzi (și cu care ar trebui să ne mândrim), am exersat mintea cu asocieri libere, emoțiile cu jocuri de rol și trupul cu energizere, iar la final am realizat că am trăit o experiență demnă de basme: am crescut într-o zi cât alții în șapte.

Vă voi împărtăși câteva rezumate pe care le-am realizat pe parcursul zilei, sub forma unor abordărie vizuale, a ceea ce au însemnat trainingurile pentru mine și ce noțiuni principale au împărtășit.

Ziua s-a încheiat cu o energie pozitivă la un nivel incredibil și cu o decernare de diplome, toate fiind acompaniate de încurajări și promisiuni de revedere în sala de training.

Ca la orice eveniment de succes, am avut și poza de grup.

---

O să mai fur câteva rânduri pentru a așterne lecțiile pe care le-am învățat în urma acestei experiențe de o săptămână:

• există tineri care fac lucruri menite să ducă țara asta mai departe, mai repede și se găsesc în underground, la sediul ASPSE;
• ei sunt speranța că România încă mai are niște bătăi calde în inima răcită de corupția, kitschul și ipocrizia conducătorilor și modelelor din această țară;
• acum un an, eu eram în sala de curs și luam notițe despre cum să livrezi un training memorabil, acum am fost cel care și-a făcut temele ca să fie sigur că livrează un asemenea training;
• oamenii vor crește dacă au contextul potrivit, așa că avem nevoie de cât mai multe astfel de proiecte;
• abia aștept să mă revăd cu acești oameni extraordinari și să lucrăm împreună.

Aici se oprește experiența TOT Challenge 2013, dar nu se termină pentru că învăța, a învăța să învățăm și a îi învăța pe alții sunt obligații pe care trebuie să le onorăm toată viața și trebuie să o facem la cel mai înalt standard.

Până la următorul training: să învățăm ceva nou!

Training la feminin (2/3)

Acum trei săptămâni, pe la ora asta încă mai eram în curtea Facultății de Psihologie și stăteam cu toții de vorbă cu Iulian Olariu de vorbă despre ce înseamnă training în diferite moduri (freelance, intern sau într-o firmă specializată).

Dar în restul zilei ce s-a întâmplat, poate vă întrebați?

Descoperim imediat cum mi-am început cel mai lung training (nu este o metaforă, chiar a fost primul meu training de o zi), cum am avut parte de participanți, mai bine spus, participante, pentru că în sală au venit doar reprezentante ale sexului frumos și cum am încheiat cea mai frumoasă experiență de training de până acum.

Așa cum spuneam în prima parte a trilogiei, am avut plăcerea să fiu invitat pentru a livra o sesiune despre cele mai noi tendințe în domeniu și despre cum pot viitorii traineri să folosească instrumente alternative ca să transmită conținutul mai bine.

Cu așa cerințe din partea organizatorilor TOT, m-am conformat și am conceput un training dedicat gândirii proiective (design thinking s-ar putea să vă sune mai cunoscut), realizare prezentărilor (slideshow design) și facilitare grafică.

Era o dimineață frumoasă și abia așteptam să ajung în sală, nu de alta, dar am ajuns cam cu o oră înaintea începerii trainingului ca să mă asigur că lucrurile funcționează cum trebuie și sunt aranjate pentru a crea o experiență unică.

Totul era în regulă, iar între o cafea alături de oamenii dragi din ASPSE și o discuție despre cât de cald urmează să fie, aruncam o privire în sală să văd cu cine voi avea plăcerea să lucrez timp de o zi întreagă.

În speranța că voi avea un camarad în sală și cu toate că am mai așteptat câteva minute, am fost singur împotriva tuturor și am avut grijă ca primul lucru pe care să-l fac să fie folosirea feminului când mă adresam publicului.

Apropo de experiența de mai devreme, cu asta am început, ne-am luat 5 minute pentru a medita și analiza cum am ajuns în sala de training și am devenit mai conștienți de momentul prezent pentru a fi siguri că vom avea un randament maxim. Ne-am pus telefoanele deoparte, am căzut de acord să luăm oricând un moment de pauză dacă simțeam nevoia și ne-am deschis mintea pentru a învăța ceva nou.

După revenirea din tărâmul meditației am intrat direct în pâine și am început să descoperim cu fiecare dintre noi este un mic designer, cum toți suntem cuprinși de mister când încercăm să abordăm o nouă provocare, cum intuim niște euristici care să ne salveze și cum structurăm totul către un algoritm pe care îl vom repeta de fiecare dată. Am aflat că gândirea specifică designului se aplică deopotrivă coregrafierii unui dans, cât și conceperii unui training.

Am discutat și despre cum atunci ai o viziune, trebuie să găsești anumite instrumente cu care să o pui în practică cât mai eficient, obținând la final o anumite o experiență, proces ciclic pe parcursul căruia trebuie să planifici și să aduni feed-back în timp real pentru a realiza un produs sau serviciu cu adevărat memorabil.

Înainte să trecem la următoarele părți ale trainingului, am discutat despre cât de importante sunt formatul și tonul unui mesaj (Frank Chimero - The Shape of Design), plecând de la un mesaj cât se poate de simplu „Delfinii sunt inteligenți”. Prima echipă a avut cea mai mare libertate, bonus fiind și coala de flipchart, pe când celelalte două echipe au avut ca limită o coală A4 și folosirea doar a desenelor, respectiv a scrisului.

Am trecut la realizarea prezentărilor și la importanța lor într-un training, pentru că de cele mai multe ori aceasta poate complementa excelent o sesiune sau poate crea cea mai neplăcută experiență de învățare.

Prima recomandare a fost să ne punem mereu întrebarea (o singură dată este bine, de 3 ori este ideal) „Am nevoie de prezentare?” și dacă reușim să obținem „Da.” de fiecare dată atunci ar fi bine să pregătim un slideshow meseriaș.

Am descoperit împreună 10 secrete ale unei prezentări memorabile și am mai aflat câteva reguli, unele cu o vârstă considerabilă, având în vedere că sunt de mult timp folosite în artă și fotografie, însă tehnologia modernă nu a venit cu instrucțiunile de utilizare care să le includă și pe acestea.

Ultima parte a trainingului la feminin a fost cea mai atractivă și distractivă pentru că am activat copiii din interior și le-am frâu (aproape) liber să deseneze.

Cum orice reușită practică nu se face fără puțină teorie, am împărtășit participantelor câteva instrumente de facilitare grafică și gândire vizuale, care pot fi folosite oricând este nevoie de explicarea mai facilă a unui concept abstract și cu atât mai recomandat în traininguri.

Plecând de la aceeași poveste de duminică, pentru că era deja cunoscută și era mai ușor de procesat, le-am propus să o reprezinte vizual urmând calea unor întrebări precum cine/ce, când, unde, cum, de ce sau cât și am lăsat destinul să aleagă cele două întrebări printr-o tragere la sorți democratică.

Rezultatele celor 4 echipe au fost cât se poate de variate și diverse, însă toată lumea a înțeles firul poveștii și ideea principală, dovadă că gândirea vizuală este accesibilă oricui și te poate salva în orice situație.

Povestea trainingului la feminin se apropie de final și rămâne, cel puțin pentru mine, una dintre cele mai frumoase experiențe de învățare (da, de fiecare când țin un training descopăr lucruri noi). 

Am continuat discuțiile și am mai desenat concepte încă vreo oră după timpul alocat, iar feed-back-ul primit de mine a fost copleșitor și am rămas plăcut surprins de faptul că am reușit să creăm o energie pozitivă superbă în sală și fiecare dintre noi a plecat cu ceva mai mult de cât atunci când a venit.

Ziua s-a încheiat într-un ton cât se poate de optimist, am primit și vizita unui minion care a aplaudat la fiecare reușită, iar zâmbetele nu se mai opreau să apară.

Rolul meu s-a terminat pentru moment, tragem cortina și ne pregătim să scriem despre evaluările de sâmbătă ;)

Spune-mi o poveste!

Ultimele 4 zile au fost foarte agitate, dar pline de oameni frumoși, realizări personale și revelații, dar poavestea completă o voi împărtăși mâine seară pentru a putea lăsa gândurile despre această experiență să se împlinească după o noapte de odihnă.

Și pentru că este duminică seara, iar poveștile sunt plăcerile nevinovate ale oamenilor, vă las să meditați asupra unor idei despre narațiunie, pe care Kurt Vonnegut le împărtășește lumii cu o cretă și o tablă.

Folosește-ți abilitățile la maxim

Henry Rollins, un actor foarte bun, merită văzut în Sons of Anarchy unde joacă rolul unui neonazist, împărtășește niște idei grozave în doar 5 minute care merită ascultate luni dimineața, de fapt în fiecare zi, pentru a ne aduce aminte ce înseamnă educația cu adevărat.

Câteva dintre ele sunt:

• tinerii ajung să lucreze cu totul altceva decât ceea ce fac;
• slujbele adevărate nu mai există în SUA, sunt doar fațade pentru acționari;
• ar trebui să avem câte un medic în fiecare bloc;

Deși ideile pe care Henry le prezintă sunt referitoare la contextul american, putem extrage aceleași concluzii și pentru România, iar asta ar trebui să ne dea de gândit și să ne punem la treabă pentru a repara cât mai repede situația.

În vizită la Ploiești

Pe 7 martie, am fost invitat, alături de Sorin Peligrad (Vicepreședinte Dezvoltare Regiunea Sud, membru JCI Brașov) să împărtășesc ideile mele despre plăcerea vorbitului în public.

Evenimentul organizat de grupul de inițiativă JCI Prahova a fost primul pas către un viitor club serios dedicat oratoriei și dezvoltării personale. Membrii din Ploiești își doresc să aducă vorbitul în public mai aproape de oameni și să încurajeze oamenii să-și spună poveștile.

Am aflat că la Universitatea Petrol și Gaze există un cenaclu literar, că tineri dornici de schimbare au bazele unei organizații de tineret prin care au plecat la proiecte europene și că profesorii universitari învață în fiecare zi, unul dintre ei ținând un discurs pentru a primi feed-back.

Experiența a fost impresionantă și mă bucură să știu că rețeaua națională JCI se existe cu asemenea membrii de calitate.

 

Cum să devii un scriitor mai bun

Am găsit acum ceva vreme niște sfaturi foarte utile pe care am încercat să le aplic de fiecare dată când am simțit că trebuie să-mi îmbunătățesc scriitura. A ști să scrii și să spui povești sunt niște meșteșuguri date uitării în era vitezei, însă marii oameni ai istoriei își notau ideile constant și aveau o agendă tot timpul cu ei, era blogul lor personal, în format hârtie.

Cred că în fiecare zi învăț ceva nou și fiecare clipă vine cu o lecție prețioasă pe care trebuie să o înțeleg cumva. Mai important este să împărtășești cumva ceea ce afli, iar în zilele noastre ar fi o blasfemie să spui că ai dificultăți în a distribui ceva. Asta am să fac în continuare: voi lăsa între biții internetului ce-am descoperit:

• limitează-ți numărul de cuvinte
• acceptă orice formă de critică și învăță să te dezvolți din ce afli
• arată ce scrii unui prieten pentru a-ți da feed-back
• editează și mai editează un pic după aia
• trăiește cu pasiune
• fii deschis, curios, prezent
• scrie în stiluri diferite: blog, proză scurtă, eseuri, poezie
• scrie în locuri din afara zonei de confort
• călătorește cât mai mult
• urmărește un film
• vorbește cu oameni noi
• caută inspirația în lucrurile vechi
• păstrează totul cât mai simplu

Ca să nu-ți răpesc din timpul în care ai putea scrie următorul text ce va schimba lumea în bine, mă opresc aici cu ideile mele și te invit să adaugi altele dacă am omis eu ceva.

Scriere frumoasă!