Povești direct de la sursă

Cui nu i-a plăcut Toy Story sau Finding Nemo să ridice mână și să schimbe blogul?

Andrew Stanton este unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii digitale și lucrează la Disney pentru a da viață celor mai năstrușnice și savuroase personaje animate.

Andrew împărtășește experiența lui de peste 20 de ani de povești și are câteva secrete, inclusiv niște reguli interne ale echipei de creație, care l-au ajutat să dea viață unor filme de neuitat.

Vă invit să-l descoperiți și să aveți curajul să vă împărtășiți propria poveste!

Povești de-un an, într-un minut sau mai puțin

Și fu superbaul și anul ista!

Nu este limbajul cu care îmi încep postările de obicei, însă la ceas de sărbătoare mai merge și o schimbare.

Superbowl XLVIII ( a 48-a ediție pentru cei care au uitat latina) a avut loc week-end-ul ce tocmai s-a terminat și vă spun sincer că pentru mine, poate și pentru europeni, este mai puțin important ce se întâmplă pe teren și câți yarzi au câștigat jucătorii și contează mai tare ce se întâmplă în materie de reclame.

Deși au între 30 și 90 de secunde pentru a spune o poveste, cei mai tari Mad Men din industrie creează povești pentru branduri, deopotrivă cu tradiție și tinere, care să transmită esența acestora și să te convingă să le mai fii client și anul ce vine.

De multe ori, nici măcar brandurilor nu le mai dau atenție, dar sunt captivat de capacitatea creativilor de a spune aceste povești senzaționale care ating coarda cea mai sensibilă sau sunt pline de umor.

Găsiți toate secundele de publicitate aici: SEE ALL THE SPOTS FROM SUPER BOWL XLVIII, dar dacă aveți doar câteva minute la dispoziție, vă invit să urmăriți o listă mai scurtă pe care am alcătuit-o într-o ordine absolut întâmplătoare, bazându-mă doar pe preferința mea personală, argumentată într-o singură frază.

Bob Dylan omagiază Detroitul
Îmi place pentru că Bob Dylan are un discurs fantastic despre ce înseamnă pasiunea lucrului bine făcut și despre ce înseamnă să fii american.

Cățel + Cal + Let her go

Îmi place pentru că împărtășește povestea de prietenie dintre două animale de la fermă și toate acestea se întâmplă pe (noua mea melodie preferată) Let her go de la Passenger.

Leonard Hofstader

Îmi place pentru că este în stilul geeky al The Big Bang Theory.

Spațiu pătrat

Îmi place pentru că au dreptate: un internet mai bun începe cu fiecare dintre noi

Pilula albastră sau pilula roșie?

Îmi place pentru că Matrix este unul dintre primele filme cu care mi-am început viața cinematografică și Morpheus este la fel de șmecher și în 2014.

Băieții răi se nasc în Marea Britanie

Îmi place pentru că băieții răi ai lor sunt mult mai reci, mai eleganți și mai inteligenți decât ai noștri.

De ce ai lor sunt mai buni ca ai noștri

A trecut ceva vreme de la ultimul discurs al lui Obama pe care l-am ascultat.

Văzusem, zilele trecute, pe net că Președintele SUA a ținut prezentarea anuală State of The Union, car e poate fi tradusă în română ca o Stare a națiunii, adică un raport a ceea ce s-a întâmplat în anul precedent și ce se va face în următoarele 365 de zile.

Recunosc, este primul discurs SoTU pe care îl ascult complet și am fost pur și simplu impresionat de calitatea oratorică pe care Barack Obama o afișează încă o dată.

Dați-mi voie să facă o analogie cât se poate minimalistă între al lor, Barack Obama și al nostru, Traian Băsescu și să luăm în considerare doar un aspect: amândoi au avut o țară sub control timp de două mandate.

Nu voi face o analiză politică complexă, dar vreau să subliniez câteva diferențe, mai ales la nivel al discursului între cei doi șefi de stat:

• Obama, a avut o primă campanie memorabilă, Yes We Can, Băsescu a avut un text sec „Băsescu pentru România”, care vorbea despre el, nu despre toți românii și nici măcar nu era un îndemn la acțiune pentru ei - pentru că nu-mi aduceam aminte tema campaniei, am căutat pe Google și pe prima pagină apăreau deja cuvinte precum „bani negri de campanie”, pe când la căutarea similară pentru Obama sunt studii de caz și ce poți învăța din asemenea PR
• Băsescu nu are pic de carismă, dar nici nu a încercat să o compeseze, după două mandate încă transmite dispreț și lipsă de interes pentru țară
• Obama, om carismatic, a făcut publicul să aplaude și să se ridice în picioare, în medie, o dată la 20 de minute într-o oră; de câte ori a reușit Băsescu treaba asta?
• tot Obama se pune în pantofii cetățeanului de rând, se leagă emoțional de exemple simple și se află pe aceeași treaptă ierarhică cu ceătățenii SUA, pe când Băsescu ratează de fiecare să vorbească despre românii ca fiind membrii echipei sale
• Băsescu a coborât de fiecare dată standardele și s-a coborât la nivelul de cancan al celor care-l provocau, în loc să dea dovadă de diplomație și tact
• același El Presidente al anului, și-a luat o bună parte din presă de partea lui prin mijloace politice și a dus o bătălie dură și neetică cu cei care scriau împotriva lui
• Obama, alege să marcheze întotdeauna că vor exista două tabere pentru orice problemă, însă invită de fiecare dată la respectarea alegerilor celorlalți
• ultima mea observație este:
• Obama - noi, noi, noi
• Băsescu - eu, eu, eu

Vă invit și pe voi să urmăriți discursul lui Obama. Durează o oră, dar merită. Chiar dacă nu veți viziona clipul, lăsați-l într-un tab, pe fundal, în timp ce vă rezolvați alte lucruri.

Haideți să mergem la vot în 2014 și să ne lăsăm inspirați de ce se întâmplă în afara spațiului Carpato-Danubiano-Pontic pentru a vota mai bine!

14 promisiuni pentru 2014

An de an, luna ianuarie reprezintă pentru fiecare, câte ceva din sau toate la un loc: vacanță, perioadă de meditație, pauză, timp pentru sine și setare de obiective pentru noul an etc.

Eu am ales să am o primă lună a anului liniștită, să lucrez moderat și să mai fac lucruri pentru mine, printre care se numără și revenirea pe blog.

Am citit câteva articole care recomandau să-ți faci publice obiectivele de început de an pentru a fi sigur că le vei respecta, având în vedere că ți-ai asumat în fața tuturor lista respectivă.

Mai puțin pentru asumare și mai mult pentru inspirația voastră, am decis să împărtășesc 14 promisiuni pe care vreau să le respect de-a lungul anului acestuia.

Lista mea arată așa:

1. Vreau să devin fit până la jumătatea anului
2. Vreau să mănânc în continuare preponderent vegetarian (90% - legume, fructe, semințe, 10% - orice altceva)
3. Vreau să câștig 1.000.000 €
4. Vreau să pornesc un proiect tip HUB în Buzău
5. Vreau să dezvolt o echipă JCI Buzău de 50 de oameni
6. Vreau să livrez cel puțin un training pe lună
7. Vreau să îmbunătățesc prin design/branding companii din România
8. Vreau să alerg un maraton
9. Vreau să scriu o carte
10. Vreau să mă înscriu la un master de Design Industrial
11. Vreau să încep un start-up de succes în Buzău
12. Vreau să meditez 5 minute în fiecare zi
13. Vreau să citesc o carte pe săptămână
14. Vreau să ajut oamenii într-o situație precară să-și depășească condiția

Lista poate continua, pe măsură ce scriam, mai îmi veneau idei despre ce aș vrea să fac, însă le voi lua pe rând pe acestea și vom vedea dacă voi ajunge să creez un efect de domino care, prin rezolvarea primelor 14 provocări, să ducă la alte îmbunătățiri adiacente.

Știu că unele dintre aceste promisiuni pot părea imposibile, dar istoria ne dovește că alții au reușit să le facă, așa că doar cine nu va încerca, nu va greși.

Voi încerca, și vreau să reușesc pentru sunt sigur că anul 2014 este anul meu și vreau să-l trăiesc pe măsură.

Cred că succesul va veni din a-i servi pe cei din jurul meu să-și îndeplinească visele lor, însă pentru asta eu trebuie să fiu primul care „practică ce predică”.

Așadar, vă rog să mă trageți la răspundere pe parcursul anului, să mă urecheați la finalul anului dacă nu am reușit și să mă ajutați încă de mâine să fac ce mi-am propus.

Până la următorul articol de pe blog, să nu ne stresăm ;)

E week-end. Hai la școală!

Nu doar că este finalul unei zile de vineri, ci este și ziua dinaintea vacanței școlare dintre semestre, așa că o discuție despre școală mi-ar aduce cu siguranță și mai multe recomandări în social media.

Dar, mă risc și vă supun atenției un puști de 13 ani care vorbește despre o școală cu siguranță veți dori să vă duceți și nu veți cere niciodată vacanță.

Tânărul Logan LaPlante împărtășește lumii o viziune despre școală care cuprinde alte elemente centrale în procesul educațional printre care: fericirea, sănătătea și sportul.

Vă invit să mergeți la școala lui Logan și să ne auzim după un week-end plin de zâmbete!

Sinek lovește din nou

Simon Sinek: Why Leaders Eat Last from 99U on Vimeo.

Care-i treaba cu creativitatea

A preda este o artă

Cu umorul specific, Sir Ken Robinson vorbește despre cum putem îmbunătăți educația dacă schimbăm unghiul din care o privim.

El consideră că cel mai important este este să analizăm sistemul educațional, nu după materiile de studiu, ci după obiectivele pe care educația le are: economic, (inter)culturalitatea, social și personal.

Te invit să descoperi întregul discurs excepțional al lui Robinson.

Vreau doar să vă mișc un pic

Daniel Pink propune în noua lui carte o abordare inedită a ceea ce înseamnă vânzarile și aduce argumente puternice în favoarea acestei meserii pe care o practicăm cu toții, zi de zi.

Am citit vreo 40% din carte, dar până voi revini cu o recenzie, vă invit să urmăriți un rezumat video al cărții.

Muzica și simplitatea ei

Astăzi, într-o zi tomnatică de marți m-am gândit să adun pe aceeași pagină digitală două clipuri virale care aduc un omagiu muzicii internaționale, respectiv celei românești.

Americanii de la Pentatonix și cele 3 fete ale noastre demonstrează că vocea și o chitară sunt suficiente pentru a încălzi sufletul cu melodii care au supraviețuit peste generații.

Fără să vă mai rețin, bucurați-vă și zâmbiți!

O vizită în New York

Fie vreme bună, fie vreme rea,
Tot ajung la New York cândva.

Astea sunt versurile cu care mă motivez să vizitez Marele Măr, dar până atunci mai descopăr lucruri interesante despre capitala mondială a creativității.

Până când voi veni cu poze și clipuri personale din New York, vă las să vă bucurați de viziunea unei drone asupra orașului.

O luni mai bună

Dragii mei cititori feroce,

Am avut o săptămână ocupată, petrecută mai mult pe drum, timp în care m-am dedicat cititului și de-asta a trecut fără vreo apariție blogosferică.

Săptămâna asta a început foarte bine și simt că va fi din ce în ce mai bine pentru o bună bucată de timp.

Așadar, mă voi revanșa și voi publica ce-am mai trăit și ce-am mai învățat din săptămâna care a trecut și pe listă sunt:

• religie vs. cunoaștere
• un nou sezon de vorbitul în public
• seara BOSI
• training de week-end

Țineți aproape și veți primi bunătăți care să contribuie la dezvoltarea voastră personală și surse de inspirație despre cum putem contribui fiecare la o lume mai bună.

Bonus: 30 de secunde care explică sensul fundamental al designului

Lecții pentru copii noștri

Este luni, puțin după ora 10, toată lumea s-a trezit, unii deja au câteva ore petrecute la birou, unii se plâng pe facebook că este o nouă săptămână și nu știu cum vor supraviețui până în ajunul week-end-ului, așadar, într-un fel sau altul, suntem toți activi.

Vă propun să încep această săptămână într-o notă pozitivă, să vedem ce mai putem face pentru binele comunității și în aceste următoare 7 zile.

Acum ceva vreme, l-am descoperit pe Geoffrey Canada la un eveniment TED dedicat educației și m-a impresionat stilul lui direct, cu notele specifice unui „angry black man” (citatul îi aparține și face referire la propria persoană).

Se ocupă de mulți ani de reformarea educației în America și vine cu puncte de vedere solide despre cum putem îmbunătăți situația învățământului, deși multe sunt extrase din cultura americană, pot fi folosite la nivel global fără probleme.

Vă recomand câteva lecții de leadership pentru generațiile următoare, un discurs pe care l-a ținut la o conferință în State.

Un extras din prelegerea lui, care mi-a plăcut, este cel în care vorbește despre cum oamenii reacționează diferit când obțin puterea și paradoxal, trăiesc toată viața cu această dorință de a fi în control, însă nu sunt pregătiți atunci când ajung într-o poziție de control și nu au o „busolă morală” care să îi ghideze către succesul lor și al comunității.

Vă invit să urmăriți cele câteva minute de inspirație și să începeți (sau să continuați) formarea busolei voastre care să vă ducă pe culmile schimbării pozitive din comunitate.

21 septembrie - Peace One Day

Sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Peace_one_day_logo.jpg

Astăzi este Ziua Păcii, un eveniment care nu pare să însemne foare mult pentru români și care, din păcate, va trece neobservat.

România, un caz fericit, pentru care multe probleme de la baza piramidei nevoilor a lui Maslow au fost rezolvate, nu are de ce să-și bată capul cu pacea, asta cel puțin la nivel local, direct.

La nivel politic, ar trebui să ne aducem aminte că avem români trimiși în iad, uneori la propriu, care trebuie să apere interesele unor state puternice pentru că noi suntem parteneri în diferite organizații și alianțe.

Românii noștri duc războaie pe teritorii ostile și suferă din cauza lăcomiei altora, iar pentru ei, timp de câteva luni sau ani, cât durează misiunile, nu există pace.

Ei sunt cei pentru care noi ar trebui să celebrăm pacea și să le oferim măcar 24 de ore de răgăz, o perioadă în care gloanțele să nu mai treacă razant pe lângă capul lor și blindatele să nu mai fie expuse atacurilor cu lansatoare de rachete sau mine îngropate în pământ.

Planul lui Jeremy Gilley și al echipei Peace One Day este de a aduce oamenii împreună pentru măcar o zi, o zi în care să poată fi trimise ajutoare și să poată fi salvate victime nevinovate.

Vă propun să gândim global, să ne depășim limitele confortabile și să înțelegem că trăim într-o lume în care, după 2000 de ani, încă mai există conflicte armate și oamenii nu pot ajunge la înțelegeri amiabile care să aibă comerțul etic la bază.

Mai jos veți găsi câteva linkuri către Peace One Day, surse de informare și livestreamul de pe YouTube.

Să facem pace pentru o zi!

Peace One Day / POD wiki / International Day of Peace wiki / facebook

Bonus: TEDtalk-ul lui Jeremy Gilley

Să începem școala

Ce-i drept, anul acesta, nu voi mai fi stresat de un început de școală, nici în septembrie, nici în octombrie, pentru că, într-un final, am terminat cu studiile.

Liceul s-a dus, cei 4 ani de inginerie tocmai s-au terminat și ei în vară, așadar sunt liber de studiile formale.

Asta nu înseamnă că am renunțat la educația mea pentru că sunt cât se poate de hotărât să mă educ în fiecare zi, dar îmi voi alege singur sursele, le voi chestiona până la epuizare și voi decide pentru mine care este știința pe care o voi considera potrivită gândirii mele.

O să-mi urmez visul de a schimba România prin design și training, voi continua să fac voluntariat și voi ajuta oamenii să-și urmeze visele lor. 

Pentru toți cei care astăzi vor descoperi noul orar al primului semestru, păstrați-vă mintea deschisă, criticați orice informație primită și urmați-vă chemarea.

Vă las pe mâna lui Suli Breaks pentru și mai multă inspirație ;)

Weekend Updates with Liviu Vasilescu

Nu, nu este un impuls narcisistic, dar mi-am adus aminte de secțiunea omonimă din Saturday Night Live.

Voiam doar să aduc în lumină (joc de cuvinte intenționat) ce-am făcut în ultimele zile când masă trebuie să se îndoaie sub greutatea fripturilor, iar smerenia cuprinde toți cetățenii cu teamă a rata intrarea în Rai.

Alături de noua mea abordare a stilului de viață, smoothie-uri de fructe și legume, am pus puțină friptură la grătar în spiritul sărbătorii, dar revin cu o cină scoasă din blender. Am completat traseul culinar cu unul turistic la Vulcanii Noroioși, fiind fericit să iau o porție de aer curat și sănătos.

Pentru că începem o nouă săptămână și avem nevoie de puțină inspirație sau motivație, vă las un clip pe care l-am găsit și se potrivește perfect cu ce-am scris acum câteva zile.

Vă propun o salutare tematică, dar cu mai multă utilitate: Visul meu a înviat!

Spune-mi o poveste!

Ultimele 4 zile au fost foarte agitate, dar pline de oameni frumoși, realizări personale și revelații, dar poavestea completă o voi împărtăși mâine seară pentru a putea lăsa gândurile despre această experiență să se împlinească după o noapte de odihnă.

Și pentru că este duminică seara, iar poveștile sunt plăcerile nevinovate ale oamenilor, vă las să meditați asupra unor idei despre narațiunie, pe care Kurt Vonnegut le împărtășește lumii cu o cretă și o tablă.

Noul vrăjitor din Oz

Cine s-a uitat măcar o dată la Vrăjitorul din Oz pe TCM să ridice mâna!

Fără să știu la ce să mă aștept și cu trailerui văzut acum ceva vreme, eram curios cum va fi readucerea la viață a unei povești clasice.

Am fost impresionat de efectele vizuale puternice și de prima experiență personală IMAX, care s-a dovedit a fi peste oricare altă vizionare a unui film 3D pe care am avut-o până acum.

Trecând peste aerul de basm orchestrat de Disney am rămas cu 3 idei pe care le consider esența filmului:

1. Descurcă-te cu ce ai! Fiind așteptat de multă vreme pentru a împlini profeția, Oz trebuie să facă față unor situații cu mult peste nivelul lui și descoperă că singura variantă este să folosească în cel mai eficient mod resursele de care dispunea: oamenii pașnici și nepregătiți pentru o luptă, dar cu dorința de a învinge răul.
2. Oamenii vor urma un vis. Oz a reușit să-i atragă de partea lui pentru că împărtășeau cu toții același ideal: liniștea Orașului de Smarald și scăparea de sub amenițarea Vrăjitoarei Malefice. El a fost vocea visului locuitorilor pașnici.
3. Creează o nouă realitate. Un sfat cu care am rezonat foarte bine pentru că a fost adus în discuție chiar Thomas Edison (da, inventatorul becului și al fonografului). Oz spunea că „magia este transformarea unei dorințe în realitate”, iar atunci când aceasta pare imposibilă va fi cu atât mai specială.

Dacă reușiți să-l prindeți la cinema, îl recomand cu căldură pentru că veți pleca zâmbind și poate un pic mai dornici să realizați ceva măreț.

Fast food în junglă

Mă cauți tu?

Nu mai știu cum am dat de melodia asta, dar mi-a plăcut la nebunie încât am tocit butonul de play al vimeo.

Magia iubirii mele muzicale a fost aprinsă de videoclipul făcut în stilul joculețelor cu linii pe care le aveam când eram mic și desenam tot felul de lucruri unind acele puncte.

Tu ce desenai când erai mic?