Viitorul trainingului românesc (3/3)

Cu articolul ăsta sunt de mult, cum ar zice românii, overdue, dar iată-mă, în fața monitorului, cu tastatura sub degete, la început de săptămână, gata să închei povestea TOTChallenge din acest an (partea 1 și partea a 2-a, pentru cei care au ratat momentul).

Să începem povestea zilei de evaluare. 

Sâmbătă, încă de dimineață, forfotă mare în FPSE, viitori studenți cu părinții pentru admitere și viitori traineri emoționați pentru o zi întreagă de livrat și trăit experiențe de învățare.

Sorina, project managerul TOT Challenge 2013, a făcut introducerile și a prezentat mulțumiri tuturor pentru participare. Imediat ce a terminat cu vorbele de încurajare, participanții au început să-și prezinte munca.

Ar fi necinstit să vă povestesc fiecare training în parte pentru că aș dilua tot ce a însemnat învățare, indiferent de sensul și forma la care ne referim, însă alături de colegii jurați și de oamenii minunați care au pus în scenă spectacolul primei provocări în training, putem spune că ne-am simțit extraordinar de bine, am fost impresionați de abilitățile pe care le tinerii din ziua de astăzi (și cu care ar trebui să ne mândrim), am exersat mintea cu asocieri libere, emoțiile cu jocuri de rol și trupul cu energizere, iar la final am realizat că am trăit o experiență demnă de basme: am crescut într-o zi cât alții în șapte.

Vă voi împărtăși câteva rezumate pe care le-am realizat pe parcursul zilei, sub forma unor abordărie vizuale, a ceea ce au însemnat trainingurile pentru mine și ce noțiuni principale au împărtășit.

Ziua s-a încheiat cu o energie pozitivă la un nivel incredibil și cu o decernare de diplome, toate fiind acompaniate de încurajări și promisiuni de revedere în sala de training.

Ca la orice eveniment de succes, am avut și poza de grup.

---

O să mai fur câteva rânduri pentru a așterne lecțiile pe care le-am învățat în urma acestei experiențe de o săptămână:

• există tineri care fac lucruri menite să ducă țara asta mai departe, mai repede și se găsesc în underground, la sediul ASPSE;
• ei sunt speranța că România încă mai are niște bătăi calde în inima răcită de corupția, kitschul și ipocrizia conducătorilor și modelelor din această țară;
• acum un an, eu eram în sala de curs și luam notițe despre cum să livrezi un training memorabil, acum am fost cel care și-a făcut temele ca să fie sigur că livrează un asemenea training;
• oamenii vor crește dacă au contextul potrivit, așa că avem nevoie de cât mai multe astfel de proiecte;
• abia aștept să mă revăd cu acești oameni extraordinari și să lucrăm împreună.

Aici se oprește experiența TOT Challenge 2013, dar nu se termină pentru că învăța, a învăța să învățăm și a îi învăța pe alții sunt obligații pe care trebuie să le onorăm toată viața și trebuie să o facem la cel mai înalt standard.

Până la următorul training: să învățăm ceva nou!