Acum trei săptămâni, pe la ora asta încă mai eram în curtea Facultății de Psihologie și stăteam cu toții de vorbă cu Iulian Olariu de vorbă despre ce înseamnă training în diferite moduri (freelance, intern sau într-o firmă specializată).
Dar în restul zilei ce s-a întâmplat, poate vă întrebați?
Descoperim imediat cum mi-am început cel mai lung training (nu este o metaforă, chiar a fost primul meu training de o zi), cum am avut parte de participanți, mai bine spus, participante, pentru că în sală au venit doar reprezentante ale sexului frumos și cum am încheiat cea mai frumoasă experiență de training de până acum.
Așa cum spuneam în prima parte a trilogiei, am avut plăcerea să fiu invitat pentru a livra o sesiune despre cele mai noi tendințe în domeniu și despre cum pot viitorii traineri să folosească instrumente alternative ca să transmită conținutul mai bine.
Cu așa cerințe din partea organizatorilor TOT, m-am conformat și am conceput un training dedicat gândirii proiective (design thinking s-ar putea să vă sune mai cunoscut), realizare prezentărilor (slideshow design) și facilitare grafică.
Era o dimineață frumoasă și abia așteptam să ajung în sală, nu de alta, dar am ajuns cam cu o oră înaintea începerii trainingului ca să mă asigur că lucrurile funcționează cum trebuie și sunt aranjate pentru a crea o experiență unică.
Totul era în regulă, iar între o cafea alături de oamenii dragi din ASPSE și o discuție despre cât de cald urmează să fie, aruncam o privire în sală să văd cu cine voi avea plăcerea să lucrez timp de o zi întreagă.
În speranța că voi avea un camarad în sală și cu toate că am mai așteptat câteva minute, am fost singur împotriva tuturor și am avut grijă ca primul lucru pe care să-l fac să fie folosirea feminului când mă adresam publicului.
Apropo de experiența de mai devreme, cu asta am început, ne-am luat 5 minute pentru a medita și analiza cum am ajuns în sala de training și am devenit mai conștienți de momentul prezent pentru a fi siguri că vom avea un randament maxim. Ne-am pus telefoanele deoparte, am căzut de acord să luăm oricând un moment de pauză dacă simțeam nevoia și ne-am deschis mintea pentru a învăța ceva nou.
După revenirea din tărâmul meditației am intrat direct în pâine și am început să descoperim cu fiecare dintre noi este un mic designer, cum toți suntem cuprinși de mister când încercăm să abordăm o nouă provocare, cum intuim niște euristici care să ne salveze și cum structurăm totul către un algoritm pe care îl vom repeta de fiecare dată. Am aflat că gândirea specifică designului se aplică deopotrivă coregrafierii unui dans, cât și conceperii unui training.
Am discutat și despre cum atunci ai o viziune, trebuie să găsești anumite instrumente cu care să o pui în practică cât mai eficient, obținând la final o anumite o experiență, proces ciclic pe parcursul căruia trebuie să planifici și să aduni feed-back în timp real pentru a realiza un produs sau serviciu cu adevărat memorabil.
Înainte să trecem la următoarele părți ale trainingului, am discutat despre cât de importante sunt formatul și tonul unui mesaj (Frank Chimero - The Shape of Design), plecând de la un mesaj cât se poate de simplu „Delfinii sunt inteligenți”. Prima echipă a avut cea mai mare libertate, bonus fiind și coala de flipchart, pe când celelalte două echipe au avut ca limită o coală A4 și folosirea doar a desenelor, respectiv a scrisului.
Am trecut la realizarea prezentărilor și la importanța lor într-un training, pentru că de cele mai multe ori aceasta poate complementa excelent o sesiune sau poate crea cea mai neplăcută experiență de învățare.
Prima recomandare a fost să ne punem mereu întrebarea (o singură dată este bine, de 3 ori este ideal) „Am nevoie de prezentare?” și dacă reușim să obținem „Da.” de fiecare dată atunci ar fi bine să pregătim un slideshow meseriaș.
Am descoperit împreună 10 secrete ale unei prezentări memorabile și am mai aflat câteva reguli, unele cu o vârstă considerabilă, având în vedere că sunt de mult timp folosite în artă și fotografie, însă tehnologia modernă nu a venit cu instrucțiunile de utilizare care să le includă și pe acestea.
Ultima parte a trainingului la feminin a fost cea mai atractivă și distractivă pentru că am activat copiii din interior și le-am frâu (aproape) liber să deseneze.
Cum orice reușită practică nu se face fără puțină teorie, am împărtășit participantelor câteva instrumente de facilitare grafică și gândire vizuale, care pot fi folosite oricând este nevoie de explicarea mai facilă a unui concept abstract și cu atât mai recomandat în traininguri.
Plecând de la aceeași poveste de duminică, pentru că era deja cunoscută și era mai ușor de procesat, le-am propus să o reprezinte vizual urmând calea unor întrebări precum cine/ce, când, unde, cum, de ce sau cât și am lăsat destinul să aleagă cele două întrebări printr-o tragere la sorți democratică.
Rezultatele celor 4 echipe au fost cât se poate de variate și diverse, însă toată lumea a înțeles firul poveștii și ideea principală, dovadă că gândirea vizuală este accesibilă oricui și te poate salva în orice situație.
Povestea trainingului la feminin se apropie de final și rămâne, cel puțin pentru mine, una dintre cele mai frumoase experiențe de învățare (da, de fiecare când țin un training descopăr lucruri noi).
Am continuat discuțiile și am mai desenat concepte încă vreo oră după timpul alocat, iar feed-back-ul primit de mine a fost copleșitor și am rămas plăcut surprins de faptul că am reușit să creăm o energie pozitivă superbă în sală și fiecare dintre noi a plecat cu ceva mai mult de cât atunci când a venit.
Ziua s-a încheiat într-un ton cât se poate de optimist, am primit și vizita unui minion care a aplaudat la fiecare reușită, iar zâmbetele nu se mai opreau să apară.
Rolul meu s-a terminat pentru moment, tragem cortina și ne pregătim să scriem despre evaluările de sâmbătă ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu