„Toți liderii citesc, dar nu toți cititorii sunt lideri” este un citat pe care l-am redescoperit zilele acestea și m-a inspirat să scriu câte ceva despre ce înseamnă a fi lider.
Am realizat că un lider eficient/bun/inspirațional/motivațional (sau orice atribut pozitiv) este cel care știe să se conducă foarte bine pe sine, înainte de orice altceva, iar pentru a putea face asta trebuie să se cunoască cu adevărat.
Cele trei abilități pe care le-am descoperit în ecuația oamenilor pe care îi consider lideri, de la cei mai cunoscuți CEO la oameni simpli, sunt: Ascultarea, Responsabilitatea și Dezvoltarea.
Ascultarea
Trăim într-o lume suprasaturată de informații, suntem bombardați cu reclame pe toate canalele și suntem conectați la un smartphone mai ceva decât eram la cordonul ombilical. Ieșim în oraș, dorim să ne vedem cu prietenii, dar odată la 10 minute vedem ce s-a întâmplat cu rețeaua socială digitală și ajungem să-i evităm pe cei care sunt imediat lângă noi și ne interesăm mai mult de cei care sunt la kilometri depărtare.
Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a asculta, trebuie să ajungem în stare propice acestei acțiuni: trebuie să fim prezenți. Trebuie să ne dorim să fim, să ne dorim să dedicăm o oră din viața noastră altcuiva, trebuie să ne gândim doar la experiența prezentă și trebuie să renunțăm la oricare alt gând.
Tocmai pentru că asculți cu adevărat pe cineva poți veni cu sfaturi și ajutor la problemele pe care persoana sau grupul respectiv le are.
Un exemplu simplu: Roșia Montana.
Cei care ascultă ar trebui să fie liderii (conducerea țării), iar cei care vorbesc sunt oamenii din stradă. Din păcate liderii nu sunt într-o stare prezentă, luați împreună sunt o masă eterogenă de interese, fără o direcție comună și cu dorința de îmbogățire, indiferent de onestitatea procesului, iar cetățenii care au tot dreptul să vorbească, din păcate nu au și dreptul să fie ascultați, poate îl vom avea la următoarea revizuire a Constituției, continuă să-și susțină nemulțumirile, însă nimeni nu încearcă să remedieze conflictul. Deopotrivă, cred că și RMGC trebuie să fie ascultat, iar liderii noștri să ia o decizie care va servi în cea mai bună formă, interesul țării.
Revenind la planul mai apropiat, fiecare dintre noi trebuie să practice ascultarea sinelui. Fii atent și conștientizează primul gând care îți vine în minte sau prima senzație pe care o ai atunci când faci ceva, asta este de fapt ce îți transmite experiența respectivă, asta trebuie să asculți.
Responsabilitatea
În A bug's life este o replică genială chiar la început: „Prima regulă a leadershipului: fii responsabil. Tu ești de vină pentru tot ce se întâmplă.”.
Nici că putea fi redusă mai bine de atât această idee.
A fi responsabil, înseamnă, ca după ce (te) asculți să îți asumi ce simți și ce gândești, iar atunci când vei acționa într-o direcție sau alta și vor apărea niște consecințe, trebuie, cu atât mai mult, să ți le asumi și pe acestea.
Revenim la studiul de caz, Roșia Montana: este greu să pui în aceeași propoziție „responstabilitate” și „conducerea României”, chiar și după 20 de ani, ceea ar trebui să ne pună pe gânduri dacă avem sau nu lideri în fruntea țării.
Fiecare politician implicat în povestea asta, de la Băsescu la unii de care auzi pentru prima dată, are grijă să paseze vina în curtea celuilalt, sunt precum niște copii mici care se arată cu degetul atunci când s-a spart vaza mamei.
Dacă într-adevăr erau lideri și acționau în consecință, ar fi fost primii care să-și asume influența acțiunilor lor, pozitivă sau negativă și ar fi încercat să vină cu soluții mai bune, dar tot ce se întâmplă este un război al declarațiilor și o pierdere de timp pentru toate părțile implicate.
Un alt exemplu care-mi vine în minte este din timpul facultății când mă distram copios la explicațiile date de unii colegi atunci când erau prinși că au copiat sau când erau ascultați. În oricare din cazuri se inventau scuze și se căutau orice alte surse externă, nu se putea recunoaște sincer faptul că a greșit și că va îndrepta pe viitor. (Aici mai putem vorbi și despre teama de a greși pe care sistemul educațional de stat o hrănește prin metodele sale, însă într-un articol separat voi comenta subiectul în detaliu)
Cum devii mai responsabil? Simplu: orice s-ar întâmpla, îți asumi. Trebuie să-ți păstrezi limitele și să lași loc hazardului, însă pentru acțiunile și alegerile tale directe tu ești responsabil.
Dezvoltarea
Voi începe discuția despre abilitatea asta revenind la citatul cu care am deschis articolul. A citi sau a face orice altceva care contribuie la dezvoltarea ta personală (participări la conferințe, traininguri, practicarea unui sport, învățarea pe tot parcursul vieții etc.) este esența unui lider bun.
Cum poți conduce propria ta persoană sau un oricare grup dacă nu îți cunoști trecutul, dacă nu ești ancorat în realitate și nu poți concepe o viziune pentru anii ce vor veni?
Toate lucrurile astea le poți face dacă te instruiești continuu, cauți să fii expert într-un domeniu, dar îți lărgești cultura generală cu fiecare ocazie și atunci când te vei confrunta o problemă nouă vei avea un repertoriu mult mai vast din care să alegi posibile soluții.
Să aplicăm teoria pe Roșia Montana: să considerăm România chiar liderul în cauză care trebuie, inevitabil să se dezvolte.
Avem suficiente informații despre cum s-au întâmplat lucrurile în trecut? Știm exact care este situația noastră prezentă și am analizat cu adevărat necesitatea exploatărilor? Ne-am calculat corect ce se va întâmpla dacă începem exploatarea și vom putea face față poluării?
Noi, România, nu cred că putem da niște răspunsuri clar și obiective la întrebările de mai sus, dar dacă ne uităm peste granițe, în situații similare, unii au reușit să facă asta.
Așadar, în cee ce privește abilitatea de dezvoltare a României, liderii noștri au niște ochelari de cal și o minte cât nuca pentru că nu pot pune țara asta (și au trecut mai bine de 20 de ani) pe o traiectorie care să-i asigure sustenabilitate.
---
Tot ce-mi rămâne de făcut este să vă invit să căutați în interiorul vostru, al fiecăruia, ARD-ul personal și să deveniți conducătorii propriului destin ca mai apoi să văd pe listele electorale și să pun, cu zâmbetul pe față, ștampila pe voi, iar eu plănuies să ARD în fiecare zi, timp și energie, pentru a fi un lider mai bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu