Am asistat la destule discursuri fără cap și coadă, ținute de oameni care aveau grade diferite de experiență, atât de viață cât și în ale vorbitului în public.
Un astfel de discurs nu înseamnă neapărat că este mai neinteresat sau mai slab, însă creierul uman este făcut în așa fel încât să funcționeze după tipare și structuri, iar publicul va aștepta să vadă o astfel de construcție logică.
Dar de ce apare o astfel de rătăcire din moment ce și omul care este în fața ascultătorilor are aceiași modelare a minții?
Experiența vorbitului în public variază de la un orator la altul, iar astel de inconsistențe apar în cazul celor care sunt emotivi, celor care sunt la început de drum sau celor care au experiență, dar o stare interioară care-i pot deturna de la traseu (un eveniment personal neplăcut, o schimbare majoră în carieră etc.)
În situația de față ce putem face, nu avem experiența, dar vrem să oferim un discurs bun sau avem ani buni în spate, dar suntem într-o pasă care ne distrage?
Cel mai simplu mod prin care să rezolvăm acest lucru este să ne aducem aminte de basmele copilăriei și să împrumutăm structura acestuia: introducere, povestea propriu-zisă și finalul (binele învinge răul - un principiu care te va face un vorbitor mai bun)
1. De cele mai multe ori, introducerea unei povești o reprezintă contextualizarea. Dacă avem de-a face cu un discurs tehnic putem prezenta situația actuală asupra subiectului, iar dacă ținem un discurs mai personal sau emoțional, dăm detaliile minime și suficiente pentru a introduce publicul în starea dorită.
2. Odată trecuți de cadrul discursului, trecem la atingerea punctelor noastre de interes. Cea mai sigură variantă este să ne limităm la 3 puncte cheie, astfel fiind capabili să dezvoltăm oricât pe marginea lor în funcție de durata discursului. La fel se întâmplă și basme, existând câteva direcții: maturizarea tânărului plecat în lume, relaționarea cu alte personaje și salvarea prințesei.
Pentru a crea legătura între aceste puncte, este de recomandat să alegi o relație pe care să o urmărești. Spre exemplu, cele 3 idei majore pot fi cauzale (A implică B, B implică C) sau cronologie (azi A, mâine B, poimâine C).
3. La fel ca-n basm, un discurs bun se încheie cu un rezultat: ceva concret s-a întâmplat (feciorul salvează prințesa, merele de aur rămân în siguranță etc.). Finalul discursului poate reaminti succint cele 3 puncte cheie, poate prezenta o concluzie sau un îndemn la acțiune.
Așadar, un discurs bun poate fi realizat foarte ușor, dacă ne aducem aminte de poveștile care ne ghidau pașii către un somn liniștit și urmărim să avem un „a fost odată ca niciodată...”, câteva fire narative și o victorie a binelui asupra răului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu