De foarte multă vreme îmi doream să scriu despre acest subiect. Nu a trecut prea mult timp de când am marcat vârsta maturității, dar îmi place să cred că pot să ofer o analiză sinceră, modestă și din suflet asupra copiilor pe care îi văd zi de zi pe unde merg, copii care nu au bucuria unei copilării în aer curat, ci gustă dintr-un mediu cu arome de asfalt și dioxid de carbon.
Voi începe cu o poveste a propriei mele copilării când am fost supărat de modificările din cartier. Prima parte a copilăriei a fost una foarte frumoasă, petrecută la bunici, în oraș, dar pe atunci mașinile erau puține, spațiul verde exista și oamenii erau mai prietenoși. Nu voi uita niciodată teiul din fața blocului care ținea umbră bucătăriei și sufrageriei, iar mirosul acestuia devine parfumul primilor ani de viață.
Odată cu începerea clasei întâi, am avut parte de prieteni și din blocul bunicii, dar și din cartierul alor mei. Cu tot cu această navetă am fost un puști cu o copilărie fericită. Întâmplarea care m-a mustrat a avut loc în cartierul alor mei și cred că era pe la 13-14 ani când cineva s-a gândit să modifice peisajul.
Eram cel puțin 5 băieți care ne adunam să jucăm fotbal pe un teren dintre blocuri care reprezenta un punct de fericire pentru toată lumea, noi ne jucam în voie, iar vecinii nu trebuiau să-și urmărească mașinile din parcare pentru a se asigura că nu le vom oferi urme de minge pe vopsea.
La un moment dat, acel teren a fost transformat într-o piață pentru țărăni care a mers bine câțiva ani, dar s-a redus la câțiva comercianți pentru că au apărut supermarketurile la doar câteva sute de metri și astfel, tot Buzăul s-a reorientat către varianta capitalistă de cumpărături.
Acum, peste ani, când mai ajung acasă, mai mult în vizită, văd copii de 3-4 ani care se aleargă printre betoanele blocului și metalul mașinilor. Cred că dorința lor de a se juca a rămas cel puțin la cotele pe care le aveam și eu, iar acel teren de joacă era singura oază care putea să ofere un pic de sport pentru fiecare.
Au distrus un teren de joacă, au făcut o piață, au apărut mall-urile, țăranii aproape au dispărut, iar copiii au rămas ani buni fără joacă. Cine a avut de câștigat dintr-o astfel de afacere nu știu, dar îmi doresc să primească beton și asfalt cât cuprinde pentru că celor mici le-a ajuns.
Ca să închei în aceeași notă epică cu care am început, atunci când veți hotărî să faceți un copil (sau mai mulți), înainte de toate căutăți să-i oferiți un mediu cât mai curat, natural și sănătos pentru a se dezvolta într-un mod plăcut și ingenuu.
Generațiile viitoare chiar merită un viitor mai verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu