Țin minte că acum vreo 2 ani am găsit în Esquire, pe vremea când exista conținut mai mult decât reclame, am găsit într-un articol despre fotografie o casetă mică de text în care scria că poți încerca măcar pentru o lună să vezi tot ce te înconjoară printr-un obiectiv de 50 mm.
Atunci nu-mi era clar ce însemna asta, deși mă apucasem de fotografie cu un dSLR cuminte (războinicul meu Nikon D40), dar acum peste ani și cu mai bine de 29.000 de cadre (numărate cu grijă de aparat) la activ am început să înțeleg ce înseamnă fotografia profesionistă, că obiectivele fac diferența și că o fotografie reușită se află în mintea fotografului, nu în setările aparatului.
Dorința mea de început de an s-a împlinit în seara asta când am reușit să-i mai aduc acasă un frate bătrânului obiectiv 18-55 mm venit odată cu body-ul. Fratele mai mic este un fix de 50 mm care a fost testat în seara asta prin centrul Bucureștiul și cu care abia aștept să mă prezint la evenimentele și traininguri pe care le am în agenda anul ce urmează.
Mi-am dorit acest obiectiv foarte mult pentru că de multe ori mă aflu în săli nu foarte lumioase și nu-mi place să rănesc oamenii din sală cu blitzul, iar fixul de 50 este soluția perfectă pentru portrete bogate în culori și bine luminate.
Vreau să le mulțumesc alor mei că-mi susțin pasiunea asta, de altfel susțin cam tot ce fac și abia aștept să-l pun la treaba pentru a obține o rată de întoarcere a investiției cât de mică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu