Pe lângă faptul că mi s-a părut una dintre cele mai bune reclame românești ale ultimilor ani, ceea ce am postat la finalul articolului este o bună sursă de inspirație pentru un vorbit în public mult mai bun.
Este poate cel mai simplu exemplu de adaptare a unui om la un grup. După cum știm, cultura shaolinilor diferă cu mult de cea a țăranilor români, dar ca orice lucru, nevoia te învață și dacă trăiești după obiceiurile locului vei fi primit cu bucurie.
Să considerăm că shaolinul este cel mai mare doritor de vorbit în public, iar publicul sunt țăranii noștri. Dacă vom veni cu idei noi și cu comportamente care pot părea ciudate publicului nostru (prima lecție: cunoaște-ți public foarte bine, înainte de orice altceva), acesta va o reacție de respingere și noi vom reuși, în cel mai fericit caz, să ne facem de râs.
Deși omul nostru a dat o dovadă clară de perseverență pentru că a așteptat până a fost primit în comunitate, a trebuit să se adapteze cerințelor sătenilor pentru a fi apreciat și inclus cu adevărat.
La fel ca shaolinul, după ce am trecut de partea publicului, după ce i-am satisfăcut cerințele și ne-am adaptat lui, putem încheia exploziv, cu o recapitulare sau un moment memorabil, dar cu dovada că am înțeles obiceiurile locului: mămăliga se taie cu o bucată de sfoară, nu cu o manevră shaolină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu