Ce știu eu despre energie ? Asta a fost prima întrebare care mi-a venit în minte atunci când am primit ca temă acest referat despre energie. Pasionat fiind de alte culturi, cu fiecare discuție despre energie mă gândesc la frumusețea grecescului ἐνέργεια (pronunțat enerhia). Atunci când am avut documentări de făcut și de aflat anumiți termeni, am apelat la etimologia cuvântului, cea mai pură metodă pentru a îl înțelege pe deplin. Grecii numeau această energie: activitate sau operație, iar în termeni ștințifici se definește astfel: capacitatea unui sistem de a produce lucru mecanic, la trecerea dintr-o stare în alta (DEX ’98) sau abilitatea unui sistem fizic de a produce schimbări asupra altui sistem fizic (Wikipedia).
În uzul cotidian, energia devine cantitatea de ceva disponibil, un fel de agitație intrinsecă a unei persoane. Avem de-a face cu oameni energici, care acționează cu tărie ori de câte ori este nevoie sau putem întâlni semeni care preferă să lenevească. Asta nu înseamnă că lor le lipsește energia propriu-zisă, ci doar că au un grad mai mic de agitație, de capacitate să acționeze într-un sens.
De-a lungul istoriei, minți luminate au încercat să definească în cel mai bun mod posibil, să studieze și să teoretizeze foarte clar energia. Prima încercare, după introducerea enerhiei în Etica nicomahică a lui Aristotel, a fost făcută de Leibniz în formularea vis viva (latinescul pentru forță vie) care spunea că energia este produsul dintre viteza pătratică și masa unui corp, aceasta fiind forma rudimentară a ceea ce se cunoaște astăzi ca energie cinetică.
În 1807, Thomas Young introduce termenul energie, termen care a rămas neschimbat până în zilele noastre. În secolul al XIX-lea se definesec și mai bine energia cinetică și potențială de către Gustave-Gaspard Coriolis și respectiv William Rankine. Apar și legile termodinamicii, domeniu de care s-au preocupat cu mare interes, William Thomson (Lord Kelvin), Rudolf Clausius, Josiah Willard Gibbs și Walther Nernst.
Se fundamentează legea conservării energiei, o lege foarte importantă pentru descrierea acestui concept și în 1961, laureatul Nobel, Richard Feynman, spune următoarele lucruri despre energie în cadrul unui discurs ținut la Institutul de Tehnologie din California:
„Există un fapt sau dacă doriți, o lege, care guvernează toate fenomenele naturale care sunt cunoscute până la acest moment. Nu există nicio excepție de la această lege, cel puțin așa cum știm noi acum. Legea se numește legea conservării energiei. Ea spune că există o anumită cantitate, pe care noi o numim energie, care nu se schimbă indiferent de câte modificări diferite suferă natura. Aceasta este cea mai abstractă idee, pentru că este un principiu matematic care spune că avem o cantitate numerică ce nu se schimbă când ceva se întâmplă. Nu este descrierea unui mecanism sau a ceva concret, este doar faptul ciudat că putem calcula un număr și după ce natura și-a făcut trucurile și calculăm iar numărul, este același.”
Lecturile Feynam asupra fizicii
Așadar, indiferent de procesele pe care natura le suferă, naturale sau nu, energia existentă nu se modifică. Mai simplu spus energia nu poate fi distrusă, nu poate fi creeată, ea doar se transformă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu