Ce-ți voi spune acum, rămâne micul nostru secret. Bine?
Nimeni din public nu știe ce urmează.
Asta ar trebui să fie ideea cu care să începi orice discurs în public sau training. Toți cei pe care îi ai în față au venit să fie surprinși. Nici măcar la o piesă de teatru care este jucată după un text foarte cunoscut, cititorii acestuia nu vor ști ce se va întâmpla pentru că vin pentru prima dată să vadă acea reprezentare unică acelui moment.
La fel este și în vorbitul în public, fiecare moment este unic și orice discurs este singular pentru perioada în care a fost ținut. Adică cei din public nu au de unde să știe ce vei face, ce se va întâmpla sau cum vei improviza pentru că tot ce ai în minte atunci când ții un discurs este o structură pe care să construiești în timpul acordat.
Trebuie să lași loc imprevizibilului și să-l folosești în favoarea ta, iar oamenii din public nu trebuie să știe explicit asta.
Atunci când nu-ți vine o idee sau ai pierdut un cuvânt, fă o pauză. Trage-ți respirația și revino când ești gata. Nimeni nu va știi ce este în mintea ta și astfel treci peste blocaj adăugând o doză de suspans cu acea pauză.
Dacă ți se blochează prezentarea sau ai altă problemă tehnică, treci peste cu o glumă, chiar cu un strop de autoironie pentru a distrage atenția publicului și pentru a-ți reveni la discurs.
Cel mai haios moment este când intră cineva după tine în sală și poți folosi acest lucru pentru a face o glumă care să integreze persoana respectivă și care să te păstreze în poziția de control a sălii.
Voi încheia acest articol spunând încă o dată că lumea nu va știi niciodată ce vei face în secunda următoare și poți scăpa de multe emoții negative dacă vei pleca în călătoriile tale oratorice cu acest gând în minte.
Zâmbește și vorbește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu