D-aia.
Probabil este cel mai sec început de articol, dar este și cel mai adevărat, concis și pertinent dintre toate.
Mă întrebam în timp ce scriam de ce scriam (pe blog) și dacă am șanse să produc vreo schimbare cât de mică, pe undeva, în lume, într-una din persoanele care mă citesc.
Și mă întreb asta în fiecare zi. Din fericire răspunsul îmi vine din exterior și cel mai important este că vine, mai sporadic, mai rătăcit, dar din când în când un „mulțumesc pentru inspirație” este cel mai frumos lucru pe care-l aud și astfel am voioșia asigurată pentru cel puțin o săptămână.
Cred din filmul Răzbunarea tocilarilor este replica „blogul acesta nu este despre a fi citit, ci despre a fi scris” și de multe ori îmi argumentul acesta în minte atunci când mă întreb sau sunt întrebat de ce țin un blog.
Un blog este cea mai facilă cale prin care cineva își poate împărtăși ideile proprii asupra lumii cu alții și mai mult decât atât poate fi un punct de inspirație pentru ceilalți.
De multe ori am descoperit lucruri inovatoare pe bloguri nu foarte cunoscute, dar sunt bloguri scrise cu pasiune și cu dorința de a produce un bine în lume.
Cu scuzele de rigoare dacă am fost un pic incoerent, ideea postului este că vă invit să vă exprimați cum vă este mai bine pentru arta voastră, să fiți voi și să ascultați de vocea interioară înainte de alte voci care produc doar zgomot de fond.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu