Nu am pus niciodată pe blog poziția mea în fața deității, dar aș vrea să lămuresc câte ceva, măcar pentru cei 10 cititori ai mei. Nu cred într-o ființă superioară omului și mă bazez pe argumente științifice când spun asta și cu atât mai mult nu cred într-un set de reguli impus de o entitate (Biserica în cazul creștinismului) care încalcă propriul cod, astfel m-aș numi ateu. În opinia multora acest statut este unul negativ, cu caracteristici violente sau chiar ilegale, dovadă cât de mult și-au deschis mintea spre educație. Cuvântul ateu vine din grecescul ἄθεος - ateos, α (a) = fără și θεός (teos) = dumnezeu/zeu, adică cel care nu crede într-o deitate. Așadar, nu are niciun sens negativ până acum, însă manipularea media a făcut să-i ofere acestui cuvânt tot felul de conotații nepotrivite. În aceeași categorie se află desigur și asocierea musulman - terorist, mass-media având grijă să creeze contextul necesar puterilor interesate.
În speranța că am îndepărtat primul strat de ceață continui cu un alt motiv pentru care Dumnezeu nu există: religia este pur circumnstanțială. Imaginează-te 1000 de kilometri SE față de România și erai musulman cu acte în regulă. Cum stă treabă în cazul ăsta?
Religia este un complement cultural al civilației în care ai norocul să apari pe lume, așadar credința este cea contează. Religia este pentru credință asemenea codului rutier pentru un șofer. El știe ce mașină are, care este drumul său în viață și ce stil de condus are, însă de cele mai multe ori, drumurile învechite și legile prost gândite îl ghidează în altă direcție decât cea care i-ar aduce împlinirea. Credința fiecăruia este mai importantă decât religia pentru că ea are un caracter cât se poate de personal și fiecărui om în parte îi trebuie respectată.
Crezul meu conține respect, încredere și educație. Cred în valori care merită aplicate și împărtășite, valori care transced rasa, vârsta, sexul sau orientarea sexuală. Parafrazând o prietenă foarte bună eu sunt „cel mai creștin ateu pe care îl știe” pentru că lucrurile pe care le fac aduc plus valoare în lume, ajută oamenii să devină mai buni sau schimbă vieți. Nu-mi doresc să dau nuanțele unei laude de sine acestui articol așa că voi lăsa faptele, trecute și viitoare, să dovedească felul meu de a fi.
Cred că fiecare om își dorește să fie fericit sau cel puțin asta ar trebui să-și dorească. Fiecare dintre noi trebuie să descopere acel lucru care-l face să vibreze, care-i pun arcuri sub picioare când se dă jos din pat dimineața. Desigur, pentru fiecare om, fericirea este reprezentată de lucruri diferite, însă de un citat grăitor îmi vine în minte pentru a exemplifica o fericire înțeleasă greșit: „unii oameni sunt atât de săraci încât singurul lucru pe care îl au sunt banii”. Exemple nenumărate pot fi date cu ușurință, mai ales din peisajul monden românesc, însă altă dată scriu despre asta.
Mulți oameni trăiesc pe repede înainte, uită să zâmbească, să se bucure de parfumul jumătății, să urmărească inocența unui copil în parc sau să meargă pe jos până la destinație. Plăcerea s-a pierdut și fiecare zi pare același disc zgâriat care începe dimineața și se termină după multe ore de muncă într-un loc unde nu-ți place să fii.
Te-ai gândit vreodată că ești liber? Te-ai născut liber și vei muri liber, secretul constă în curajul tău de a fi responsabil pentru ceea ce gândești, spui și ce faci. Lucrurile astea sunt cât se poate de adevărate, nu doar titluri ale unor cărți de dezvoltare personală. Acceptă-te pe tine întâi și totul va veni de la sine. Știi că ești suma celor 5 oameni cu care interacționezi cel mai des? Alege-ți prietenii cu grijă și fericirea va veni neîntârziat. Deschide-ți mintea, citește și descoperă pentru că doar așa vei ajunge să înțelegi ce este cel mai potrivit pentru tine în viață. Experimentează! Ieși din zona de confort și află ce se găsește dincolo de gardul contractului social.
Ca să revin la subiect, astăzi este Paștele Creștin, o sărbătoare a luminii și a Învierii Domnului. Așa învățam la religie și tot acolo ni se spunea care era orânduiala creștină a primi această sărbătoare cum se cuvine, de la post la rugăciunile specifice. Cât se poate de sincer le urez celor care sărbătoresc Paștele toate cele bune!
Dar, ca orice altă sărbătoare, de la cele culturale la cele religioase și-a pierdut însemnătatea spirituală care a fost înlocuită de cea comercială. Bucureștiul a fost împodobit cu lumini de Paște... poate chiar am eu o problemă, dar nu văd normalitatea în acțiunea asta. Pe facebook apar zeci de felicitări și fotografii mai mult sau mai puțin relevante care stau dovadă că ai noștri creștini sunt practicanți și în zona online. Cred cu tărie că orice sărbătoare religioasă este una personală și intimă care trebuie să hrănească spiritul și să aducă o zi de liniște în viața unui om.
În aceeași categorie intră și Crăciunul cu nota că de aceste sărbători „trebuie să fim mai buni”, iar eu vin să întreb: în restul anului se acceptă ofensele noastre? Astfel, încerc să fiu bun în fiecare zi, cu mine, cu ceilalți și cu planeta pentru a fi sigur că de sărbători apropiații mei vor zâmbi când vom povesti toate lucrurile minunate pe care le-am făcut de-a lungul anilor.
Se pare că am scris cel mai lung articol de pe blog, dar asta se întâmplă când vorbesc despre religie, un subiect tabu pentru majoritate și încerc să aduc măcar un strop de lumină (sau o lectură plăcută pentru cei care-mi sunt fideli) asupra acestui subiect.
Așadar, câteva concluzii după atâtea cuvinte: credința este mai importantă și trebuie respectată, fericirea este la un pas distanță și ateii nu sunt oameni chiar atât de răi.
Vă las cadoul meu pentru această duminică sub forma a 1280x720 de pixeli. Sper să vă placă și vă aș tept cu întrebări sau comentarii!
Să fiți fericiți!
 |
| Conținut grafic: http://thenounproject.com/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu