Astăzi mă gândeam la un articol pe care l-am găsit săptămânile trecute și mă întrebam oare câtă dreptate mai are cel care l-a scris pentru că profesorii noi de semestrul ăsta nu par a fi deloc rămași în trecut, dimpotrivă, la o materie care ține de proiectarea lucrurilor care ne înconjoară, atât cât poate acoperi un curs care nu este de specialitate pentru energeticieni, s-a pus problema designului ca etapă finală a procesului tehnologic. Ce scriu acum nu este o replică a acelui articol pentru că sunt de acord cu alte puncte ale lui. A fost doar plecarea de care am avut nevoie pentru un post personal.
Am peste 200 de bookmarkuri, fie siteuri, fie articole specifice, pe care le voi împărtăși în viitor pe acest blog. Atunci când m-am gândit prima dată să-mi fac un blog, eram doar un puști pasionat de tehnologie, nu degeaba rezervasem teknoliviu și voiam să adun în micul meu pătrățel online critici și exemple de cât de rău și de greșit se fac lucrurile în țara asta. Fără a avea prea mult succes, era tot ce-mi doream atunci, am început să postez fotografii, o nouă pasiune. Mă gândeam că voi reuși cu asta. Eram conștient că nu are sens să mai existe încă un fin observator al societății și că un tânăr fotograf are mai multe șanse.
Acum, scriu pentru voi, cei din fața monitoarelor. Nu mai caut deloc succesul, caut semnificația. Sunt fericit că am cel puțin 10 prieteni care mă citesc periodic. Însemn ceva pentru câteva persoane și asta contează.
De foarte multe ori, în articolele pe care le găsesc, fie că este vorba de design, zen sau pur și simplu câte un citat inspirațional (știu că nu există în limba română acest cuvânt, dar când inspirator va suna mai prietenos îl voi folosi), se pune accent pe ceilalți, pe ceea ce faci tu ca cei din jurul tău să se simtă bine.
În felul acesta apare schimbarea, atunci când lucrezi în slujba celorlalți. Înveți, te dezvolți, acumulezi cunoștințe, dar nu uita că ești un animal social, nu trăiești singur. La fel cum nu poți pleca nicăieri cu mintea după mai bine de 60 de ani de existență, la fel nu o poți face cu posesiunile materiale.
Caută să faci ce îți place și banii vor veni, citeam undeva. Este cât se poate de adevărat. Atunci când faci ceva, orice, care te pasionează, calitatea produsului final tinde să fie cea mai bună. Implicația imediată ? Cineva sigur te va căuta pentru ceea ce poți oferi, cineva te va descoperi și va fi sigur că activitatea ta va fi răsplătită proporțional sau poți începe propria afacere prin care să schimbi lumea.
Închei cu un mulțumesc și vă mai întreb doar atât:
Cum te-ai simțit când...
... ai ținut ușa cuiva ?
... ai zâmbit cuiva pentru a-i face ziua mai bună ?
... ai împărtășit cu cineva o idee sau o poveste ?
... te-ai gândit că o melodie trimisă la momentul potrivit poate face pe cineva fericit ?
... ai aflat că suntem 7 miliarde care putem afla ceva interesant de la tine ?
Când ai spus un mulțumesc sincer ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu